The Hunter and the Huntress

O Come, All Ye Faithful

Capitolul 53

(Perspectiva lui Castiel)

Timp de doi ani mi-am petrecut timpul ţinând sub control Raiul. După plecarea lui Rafael a fost o adevărată debandadă. Toţi îngerii făceau tabere şi întrebarea care ne cutremura pe toţi: Cine va conduce Raiul? Arhanghelii sunt soldaţii şi singurii care l-au văzut cu adevărat pe Dumnezeu. S-ar fi zis că ei sunt perfecţi pentru rolul de conducători, dar ei nu vor decât războaie şi apocalipsă. Încheierea războiului a fost total contrar faţă de aşteptările lor. Toţi se aşteptau la exterminarea rasei umane, a operei tatălui nostru. Noi suntem precum copii care nu au avut parte de un tată iubitor. Suntem exact ca familia Winchester. Unii sunt de tipul lui Sam, care nu sunt mulţumiţi şi caută răzbunare, iar alţii sunt de tipul lui Dean care continuă să-şi iubească părintele oricum. Cine sunt eu să iau iniţiativă ? Sunt un simplu înger care nu ştie decât să urmeze ordine şi să tacă. Toată viaţa am fost aşa. Puteam să-i spun lui Dean sau lui John Winchester de când am venit pe Pământ şi să ocolesc acest război tâmpit şi nefolositor. Dean a fost exact genul de om plăcut mie, genul pe care l-aş urma şi în Iad. L-am scos de acolo şi nu regret nicio secundă din deciziile mele luate de atunci. Viaţa e o curvă, este o vorbă a oamenilor şi au dreptate. Ce am făcut noi pentru ei ? Ei se roagă la un Dumnezeu pe care noi nici măcar nu ştim unde este. Ar trebui noi să avem grijă de ei. Cu ce suntem mai buni decât demonii? Eu cred că Dumnezeu ne testează. Chiar dacă oamenii sunt cei care suferă pe tema aceasta, tot ce face el are un scop şi o cauză. Îmi pare foarte rău că fraţii mei nu văd ce văd şi eu. Îmi pare rău că majoritatea îl critică pe tata şi cred că ne-a lăsat la greu. Oare dacă eliminăm oamenii, tata se va întoarce ? Rafael mi-a spus să-mi ascult conştiinţa şi să iau iniţiativă. Asta m-a încurajat şi m-a făcut să nu renunţ la ideea de schimbare. Prima dată a fost cumplit. Cine ar asculta un înger de rând ? Doar faptul că arhanghelul conducător m-a numit pe mine urmaş a făcut ca toţi să înghită în sec. De ce eu ? De ce Castiel este cel desemnat să ne conducă? Asta m-am întrebat şi eu acum multă vreme. Ce am eu în plus faţă de restul ? Bineînţeles, eram moale, eram cel cu milă, cel care şi-a dorit ca omenirea să supravieţuiască. Aveam un plan pentru ei ? Am fost soldat, am luptat în război şi am câştigat. Trebuia să însemne ceva, nu? Dar am fost văzut ca o verigă slabă, ca un soldat bun, cu potenţial, dar care visează la cai verzi pe pereţi. M-am împrietenit cu oamenii şi am început să am sentimente omeneşti. Unii credeau că primesc ordine de la Dean. Şi dacă aş primi, le-aş fi urmat bucuros şi plin de viaţă. M-a supărat că am fost văzut aşa slab. Nu le-am promis nimic. Nu a fost campanie electorală. Am fost adus aici obligat-forţat. "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau".
A fost mult de muncă până ca toţi îngerii să lucreze pentru mine. I-am adunat pe toţi din toate colţurile lumii. Trebuia să par sever, să iau iniţiativă şi să nu fiu călcat în picioare. I-am închis pe îngerii care nu mi s-au supus, dar au evadat şi au fugit. Armata mea nu îmi era loială, ci doar se prefăceau pentru a mă lovi pe la spate. Eram furios şi dezamăgit de mine. De ce nu pot ţine în frâu nimic? De ce trebuie să dau greş şi să sufăr mereu? Dar şi fraţii mei, de ce nu mă înţeleg şi nu mă ascultă? Eu le vreau binele, iar ei nu fac decât să se adâncească şi să-l urmeze pe Lucifer. De ce vor ei să scoată ce este mai rău din mine? Cu ce am greşit eu? Îngerii nu mi-au lăsat altă cale decât pe cea mai grea: moartea. Toţi îngerii fugari şi trădători au murit de mâna mea. Aşa am adus frica în restul şi i-au făcut să deschidă ochii. Nu sunt prostul nimănui şi ştiu prea bine să mă adaptez la orice. Dacă vor să apelez la violenţă, o voi face.
Nu sunt mândru de mine şi îmi pare foarte rău că sunt nevoit să fac asta. Nu vreau să-l dezamăgesc pe Dumnezeu. Dacă vreau să-i schimb pe îngeri, trebuie să mă schimb şi eu.
După ce apele s-au liniştit şi Raiul începea să semene cu cel din cărţile mundane, problema sufletelor apare. Sufletele persoanelor care mor nu mai vin în Rai. În ultimele 6 luni, sufletele ce ajung în Rai s-au împuţinat lună de lună, cu diferenţe majore. Ceva este în neregulă, iar pentru a-mi da seama ce este, trebuie să apelez la capătul celălalt: Iadul. Sau, să fiu mai exact - Crowley.
Nu este o plăcere să mergi în Iad. Aş da orice să nu calc în locul dezgustător şi plin de suferinţe. Demonii mizerabili dispar din calea mea, iar ce mai viteji sau proşti mă atacă şi sfârşesc ucişi de lumina sfântă. Sufletele sunt chinuite şi ciopârţite de demonii doctori, iar asta mă face să admit cât de mult semănăm cu demonii. Şi îngerii torturează demoni în Rai. Îmi pare rău pentru sufletele oamenilor care ajung în Iad, dar ştiu că Dumnezeu a lăsat acest sistem şi trebuie respectat. Ajung în sala principală, unde Crowley stătea pe tronul său alături de un puşti, probabil fiul după care a tânjit atunci. Să fiu sincer, nu a făcut o treabă prea bună cu fiica adoptivă Lilith.
- Dragul meu Cas ! Să fiul al naibii dacă te aşteptam! De ce nu mi-ai zis că vrei să vorbim? Cu ce ocazie am această onoare ?
- Termină cu linguşeala şi spune-mi adevărul, sau vei cunoaşte mânia sfântă !
- Ok, ok, văd că te-ai trezit cu faţa la cearceaf. Ce vrei de la mine de mă deranjezi în această dimineaţă superbă ?
- Ştiu că sistemul a căzut şi asta e o mare problemă! Furi sufletele care ar trebui să ajungă în Rai. Faci trafic de suflete şi sunt aici să te pedepsesc!
- Ai grijă cu acuzaţiile, frumuşelule! Eşti pe tărâmul meu, aici.
- Dacă explodez, distrug jumătate de Iad. Sunt o bombă cu ceas, deci ai grijă! Nu crezi că sunt un fanatic ?
- Eu nu fur nimic. Am semnat fiecare transport care a sosit şi cifrele sunt în regulă, la fel ca în fiecare an.
- Ai o eroare în sistemul tău. Dacă aflu că eşti responsabil, de distrug în secunda următoare. Vreau să ştiu în cel mai scurt timp ce se întâmplă.
- Tata nu a făcut nimic ! Este mult mai corect decât voi, păsărelelor! Sare puştiul.
- Ascultă coate-goale, poate vrei să vezi iar cum este sub pământ.
- Ajunge ! Vreau să pleci, Cas! O să descopăr ce se întâmplă, te asigur.

Eu mă prefac că plec, dar mai rămân câteva minute pentru a-i surprinde pe cei doi în conversaţiile lor.

- La dracu şi cu ăsta! După ce că-i am pe cavaleri pe cap, acum mai vine şi el cu sufletele lui ! Ce să fac dacă oamenii sunt răi ?
- Crezi că cineva te fură ?
- Cel mai probabil. Cavalerii sunt nemulţumiţi, vor activitate. Dacă nu mă înghit, precum am auzit probabil că vor să mă elimine de la conducere.
- Şi ce vei face ?
- O exterminare. Voi rezolva problema, voi tortura trădătorii şi voi vorbi iar cu îngeraşul.

Deci Crowley are probleme cu cavalerii. Era de aşteptat, deoarece politica în Iad e la fel de schimbătoare ca vremea. Partea proastă este că dispariţia lui Crowley va pune capăt păcii dintre Rai şi Iad, iar un nou război va apărea. Şi totul tocmai acum, când apele se linişteau.

Uneori mă mai interesez de Dean şi Katherine. Ultima dată când i-am văzut s-au certat şi s-au despărţit. Am crezut că totul este pe moment, dar nu s-au mai văzut timp de un an. Ce este dragostea? Cine sunt eu să o înţeleg cu adevărat? Totuşi, ei doi păreau cuplul perfect şi îmi sunt dragi amândoi. Nu îmi place că sunt despărţiţi pentru că joacă un rol important în religie şi ei sunt cei la care voi apela când treaba cu Cavalerii se va înrăutăţi (imediat). I-am lăsat pe cei doi să-şi rezolve problemele fără să mă bag. Am înţeles că mai nou Dean a găsit o altă vânătoriţă ce a avut multe cazuri legate de îngeri. Să fie şi ea o nouă alită?
Lucrurile s-au înrăutăţit, fireşte. Crowley a cerut să vorbească cu mine imediat. Ne-am întâlnit la celebra răscruce de drumuri.
- Am nişte veşti proaste.

Fără salut sah glume şi cu o faţă posomorâtă şi nervoasă, Regele Iadului nu părea să fie el.

- Cavalerii Iadului se răscoală împreună cu cele 7 Păcate. În frunte este Cain, iar aceştia făceau traficul de suflete. Problema este că acestea nu ajung în sistemul Iadului ci al lor. Este grav şi avem nevoie de ajutor. Nu trebuie să mai stăm niciun minut. Ia armata de îngeri şi să-i nimicim !
- Nu-mi folosesc armata pentru a salva Iadul.
- Atunci foloseşte-i pe Winchesteri ! Nu-mi pasă ! Vreau să scapi de căcaţii ăia ! Crezi că mă vor pe mine? După mine urmezi tu, cur prost (ţipă demonul la mine cu ochii ieşiţi din orbite)
- Voi vorbi cu Dean, imediat.
- Măcar atât.

Pleacă frustrat şi indiferent. Nu-i mai păsa de nimic şi nimeni. Tot ce a construit el se duce naibii într-o secundă. Avea faţa albă ca varul şi se vede îngrijorarea şi regretul în ochi. Probabil că a ucis şi torturat tot arsenalul său de demoni. După ce a plecat, m-am teleportat la Dean. Acesta era cu Katherine, care tocmai pleca. Ce mă bucur că sunt împreună şi mă scutesc de timpul pierdut. Am oprit-o pe Katherine, care părea destul de neliniştită şi supărată, mai ales când m-a văzut pe mine. Dean părea surprins şi pierdut după ce le-a zis că avem probleme. Îmi pare rău că apariţia mea înseamnă mereu probleme, dar chiar nu am ce face. Am nevoie de echipa mea pentru a pune capăt odată şi pentru totdeauna tensiunii dintre Rai şi Iad. Am nevoie de Winchester şi Pierce. Am nevoie de prietenii mei, de aceşti eroi sau, cum obişnuiam să le spunem vânătorilor - oameni ai literelor.

Oamenii literelor = demunirea veche a vânătorilor care lucrau împreună şi se ocupau cu cercetarea şi exterminarea creaturilor supranaturale periculoase. Aveau o bază secretă, documente şi un întreg laborator. Erau oameni de ştiinţă ce credeau în magie şi supranatural. Alcătuiau un fel de cult. Ei au fost exterminaţi crezând că sunt satanişti. Multe din lucrările lor au fost distruse, iar vânătorii sunt forma modernă, care lucrează singuri şi se ocupă doar cu exterminarea.