The Hunter and the Huntress

The Hunter Games

(Perspectiva lui Dean)

Eu şi Katherine ne îndreptăm spre Saint Paul, Minnesota unde se preconizează că există un cuib de vampiri ce îşi fac de cap. Drumul a fost lung şi obositor chiar şi pentru mine, care ador să conduc prin ţară. Katherine a dormit majoritatea drumului sau a ascultat muzică. Îmi este dor de buzele sale moi şi de atingerile sale, dar momentan am luat o pauză de la aşa zisa noastră relaţie.

- Nu crezi că este ciudat mesajul pe care l-am primit? mă întreabă Kath. Vreau să spun că a fost total anonim şi doar cu coordonate.

- Tata obişnuia să-mi trimită mesaje doar cu coordonate, dar nu cred că a fost el.

- Înafară de tine, John şi Bobby nu am mai întâlnit nici un vânător.

- Serios? 

- Păi, nici unul nu mai trăieşte..

- E vorba de rudele tale? Bobby mi-a spus că au murit la o vânătoare.

- Au fost un episod de care nu sunt mândră de mine.

Nu am vrut să dezvolt subiectul, deoarece am ajuns la destinaţie şi nici ea nu se afla în largul ei. Katherine a ieşit din maşină, iar eu mi-am luat portofelul şi m-am dus să plătesc plinul iubitei mele, deoarece am oprit la benzinărie. Vânzătorul mi s-a părut destul de dubios, deoarece mă tot împiedica să plec şi îmi punea întrebări legate de scopul vizitei mele. I-am pus şi eu întrebări legate de morţi ciudate, dar mi-a spus că nu a avut loc nicio crimă în ultimul timp. Am cumpărat câteva reviste şi un pachet de gumă, pe care l-am împins intenţionat pe jos. Când vânzătorul s-a aplecat i-am putut vedea cuţitul ataşat blugilor săi. Acesta nu a apucat să se ridice, deoarece l-am împins cu piciorul şi a căzut într-un raft. El şi-a scos cuţitul şi m-a atacat stângaci. Se vede că era începător, deoarece nu şi-a ascuns arma cum trebuie şi nici nu le avea cu luptele. În mai puţin de câteva minute acesta zăcea mort într-o baltă de sânge. M-am asigurat că întâmplarea nu a fost înregistrată de camera de supraveghere şi m-am îndreptat spre Katherine care încă mă aştepta sprijinită de maşină. Cineva pe la spatele ei i-a pus la nas o batistă cu morfină (presupun) dar Kath şi-a revenit repede şi a scăpat din strânsoare, lovindu-l pe atacator acolo unde-l doare mai tare. Am alergat repede spre ea.

- Stefan???? spune ea surprinsă.  Ce se întâmplă?

Sunt la fel de surprins ca ea. Stefan este tipul cu care Katherine a ieşit acum o lună şi din cauza lui noi ne-am despărţit. Stefan nu ne băga în seamă, luptându-se cu durerea. Nu m-am putut abţine şi l-am lovit în cap pe Stefan, iar acesta a leşinat. Am aruncat ţeava cu care l-am lovit şi l-am băgat în maşină.

- Eşti nebun? De ce ai făcut asta?

- Tipul ăsta a vrut să ne omoare.

- De unde ştii?

- Partenerul său din magazin zace mort pentru că m-a atacat. E clar ce voia.

- De ce nu l-ai lăsat în pace? E mai simplu acum să-l cărăm după noi? Nici măcar nu avem unde să-l ţinem.

- Rău mai alegi băieţii..

- Tu eşti unul dintre ei.

- Ştiu ce am spus.

Ne-am urcat în maşină şi ne-am îndepărtat de oraş. Acum sunt sigur că nu este niciun caz de care să ne ocupăm. Am fost ademeniţi aici de către Stefan Salvatore, minunatul prieten al lui Katherine, care acum zăcea inconştient pe bancheta din spate. Nu m-am putut abţine să nu-l lovesc pe frumuşel. O merită pentru că m-a despărţit de Katherine. Frumoasa adormită începe să mişte, aşa că am oprit într-o parcare. L-am deszlegat şi l-am scos din maşină.