strange things ||vminkook||

22

Taehyung își mărește ochii când îl vede pe Yoongi cum se chinuie să se respire. Vrea să plece din poala lui Jungkook și să-l ajute, dar brunetul îl ținea fix în poala sa, nelăsându-l să facă nici cea mai mică mișcare.

"Toți alfa afară din cameră!" Urlă Luna. "Nu și voi, idioților!" Continuă când vede cum fiul ei și Jimin se ridică pentru a pleca astfel lăsându-l pe Taehyung pe canapea și în dureri.

"Taehyung, dacă vrei să-l ajuți, ar trebui să elimini niște feromoni." Îl roagă mama lui Jimin cu un glas slab. Știa că îi cerea lui Taehyung imposibilul, și practic îl arunca în ghiarele lupilor.

Jungkook se uită adânc în ochii lui Jimin și caută disperat după o mică șansă ca totul să fie bine. Pentru că nimic nu era bine. Lui Taehyung i se cerea să elimine feromoni, niște hormoni secretați în aer care calmează atmosfera, dar în același timp atrag persoanele datorită mirosului lor divin. Feromonii erau mereu eliminați când vârvolacul omega era în perioada de căldură(heat), dar existau și cazuri speciale, dar după ce feromonii erau eliminați, vârvolacul omega intra într-o perioadă de căldură.

Taehyung se uită la fratele său care se zbătea în brațele mamei lui Jimin și își închide ochii încercând să facă rost de putere pentru a face ce i se cerea. Trebuia să facă un sacrificiu pentru fratele său, o dată în viața sa, pe când Yoongi și-a sacrificat mereu fericirea și orice altceva numai ca roșcatul să fie bine.

Roșcatul se calmează în brațele puternice ale lui Jungkook și inspiră ușor mirosul de lemn vechi din cameră. Cine l-ar fi văzut pe Taehyung ar fi crezut că are ceva la cap, dar acesta doar încerca să se oblige să creeze feromoni. Să creezi feromoni la comandă era aproape imposibil dacă nu ai trecut prin prima ta căldură, dar probleme imposibile cer rezolvări imposibile.

Taehyung își dă gâtul pe spate, de parcă ar fi fost posedat și nimic nu l-ar fi durat. În acel moment, de pe gâtul său încep să se elimine feromoni. Jimin și Jungkook încearcă să-și țină respirația din cauza mirosului ispititor, care le aburea creierul.

Yoongi se calmează în brațele Lunei, ușor căzând pe podea copleșit de mirosul emanat de fratele său. Lacrimi încep să-i curgă pe obrajii gălbenii ce erau plini de vânătăi care începuseră să se vindece.

Dorința crește din ce în ce mai puternic în ochii lui Jungkook și Jimin ce atingeau culmile euforiei din cauza feromonilor. Voiau să se oprească în acel moment, pentru că nu voiau să-i facă pe Taehyung să sufere, dar deja era prea târziu, dar totuși atât de devreme. Mereu totul era prea devreme sau prea târziu, niciodată la mijloc.

Taehyung simte cum o căldură puternică îi penetrează corpul până în și cea mai mică celulă. Durerea se intensifica pe secundă, dar de dată asta durerea era însoțită de dorință. De dorința de a fi atins, de dorința de a aparține cuiva, de dorința de a te împerechea(to mate) cu sufletele sale pereche.

Totul deja devenise o ceață densă pentru cei trei.

________
Ghiciți pe cine făcu ploaia fleașcă și avea blugi pe ea? Tipa asta