"Jungkook, dar nu vreau să merg!" S-a miorlăit Taehyung când a auzit că trebuie să meargă la Yoongi acasă. Voia să-și vadă fratele, dar stătea mult mai bine în brațele lui Jungkook pe canapea.
"Taehyung, îți promit că îți voi cumpăra tot ce vrei, dar te rog să vii, deoarece Yongsun ne-a chemat și nu știu dacă e de bine sau de rău." Taehyung a oftat lung și s-a dat jos de pe Jungkook, momente în care a simțit cum amețește. Jungkook l-a prins în brațele sale puternice înainte să cadă și l-a ridicat ca pe o mireasă în brațele sale pentru a-l conduce la mașina lor unde l-a așezat pe bancheta din spate. A zâmbit ușor când a auzit micile sunete create de către roșcat care adormise.
I-a sărutat ușor fruntea și s-a așeazat la volanul mașinii. Știa că Taehyung era sensibil la orice și trebuia să aibă grijă să se odihnească mult mai mult decât de obicei, dar după apelul lui Yongsun se temea să nu fie ceva și mai rău. Se temea ca Taehyung să nu aibă ceva și mai grav.
Când a parcat mașina în fața casei lui Yoongi, l-a luat pe Taehyung din nou în brațele sale și a dat cu piciorul în ușă, deoarece mâinile lui erau ocupate cu sufletul său pereche. Yongsun a deschis ușa, iar când l-a văzut pe roșcatul adormit în brațele brunetului l-a luat la pieptul ei și l-a dus într-o altă cameră, cât mai departe de salon.
I-a făcut un semn cu capul ca să se ducă în salon, iar Jungkook s-a dus cu pași mici, deoarece știa că nu îl aștepta ceva de bine. Era prea multă liniște ca să-l aștepte ceva de bine.
Când a deschis ușa care despărțea salonul de holul casei, a simțit cum lacrimile i-au umplut ochii. Următorul lucru pe care l-a simțit a fost o îmbrățișare caldă, iar apoi mirosul de care i-a fost atât de mult dor.
Și-a scufundat capul în pieptul acestuia și a început să plângă cu suspine adânci, Jimin mușcându-și mâna pe spatele lui pentru a-l calma cât mai rapid. Și-a ridicat mâna stângă și a început să se joace cu părul acestuia. I-a lipsit atât de mult Jungkook. Totul i-a lipsit, iar acum când îl vedea nu credea că e adevărat.
"Cum de ești viu?" A întrebat Jungkook ușor, trăgându-și nasul, după mai bine de jumătate de oră în care au plâns împreună și au stat îmbrățișați.
"Păi când sufletul meu a ajuns la Sfânta Lună, ea m-a văzut și mi-a spus 'Ce dracu'cauți tu aici!? Nu trebuia să mori' și m-a trimis din nou pe pământ."
"Tu chiar te-ai întors." A spus Jungkook cu ochii strălucindu-i, în timp ce-i privea pe cei sticloși ai lui Jimin.
"Chiar m-am întors, baby, și de data asta nu mai am de gând să vă părăsesc încă o dată." A spus în timp ce îi mângâia ușor obrajul lui Jungkook pe care erau lacrimi uscate.
"Te iubesc, Jimin." Jungkook și-a apropiat buzele de cele ale lui Jimin și și-a închis ochii când a simțit după atât de mult timp din nou acel sentiment.
"Și eu te iubesc, Jungkook." A spus Jimin cu buzele încă peste cele ale lui Jungkook.
Era un moment fericit, iar Jimin se temea să nu-l strice cu spunerea acestuia despre ce avea Taehyung, deoarece știa prea bine cum va reacționa Jungkook și îi era frică ca Taehyung să nu ajungă mai rănit decât era deja.
___________
Soft jikook :(((
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
