strange things ||vminkook||

65

În bucătărie, Yongsun terminase de făcut ceaiul. Calculase și recalculase totul de zeci de ori până a ajuns la cantitatea care dădea rezultatele perfecte. A turnat ceaiul într-un termos și l-a lăsat pe blat și a început să strângă materialele care rămăseseră și fuseseră infectate de bacterie. După ce a aruncat totul într-un sac de gunoi pe care l-a sigilat, a început să spele toată bucătăria, de la podea până la oale și tigăi.

După mai bine de trei ore de muncă, a oftat mulțumită de rezultat. Se simțea mult mai încrezătoare în propriile puteri.

Mirosul metalic al sângelui îi umple nasul.

"Yongsun!" Se aude țipătul Lunei care își chema de urgență prietena în salon. Yongsun a aruncat cârpa din mâna sa la întâmplare și a fugit în salon, unde a rămas împietrită.

O spumă albă se crease la gura lui Jimin ce se zvârcolea pe podea ca și cum ar fi electrocutat. În jurul lui se crease o baltă de sânge. Prin porii lui se eliminau în masă sânge. Yongsun și-a pus mâinile pe umerii lui și l-a întors cu fața în sus. I-a strâns mâna puternic și a început să murmure niște cuvinte pe care nimeni din încăpere nu le înțelegea.

Taehyung a rămas încremenit pe loc. Nicio emoție nu se vedea pe fața lui, niciun gând, nimic. Încerca să proceseze tot ce s-a întâmplat, deoarece totul s-a petrecut prea rapid, iar el nu a avut timp să-i spună lui Jimin cât de mult îl iubește, să-l mai țină o dată de mână,  să-i mai sărute o dată buzele pline și moi, să mai fie încă o dată în brațele lui călduroase și ce îl făceau să se gândească la casa lui, deoarece Jimin era acasă.

Yongsun i-a scăpat mâna dintre ale sale și imediat s-a pus peste pieptul lui și a început să îi facă respirație gură la gură și să-l lovească cu pumnii puternic în piept.

"Aduceți-mi trusa!" A urlat printre suspine. Seokjin i-a adus imediat trusa, iar femeia a apucat imediat bisturiul și a tăiat pielea deasupra mărului lui Adam. A insertat un tub în gâtul acestuia, la capătul căruia a pus o pompă. Seokjin a început să apese pe acea pompă, astfel dându-i oxigen lui Jimin. Femeia a apucat din nou lama de metal și a tăiat de alungul sternutului acestuia. Și-a folosit puterea de vârcolac și a rupt toate coastele și sternul, deoarece acestea îi stăteau în cale să-și salveze fiul.

Și-a înconjurat mâna în jurul inimi acestuia și a început să o strângă și să-i dea drumul în pumnul ei, astfel făcând circulația pe care inima trebuia să o facă. A început să facă din nou și din nou și din nou și din nou și din nou, până când Eric și-a înconjurat brațele în jurul ei și a dat-o la o parte de pe Jimin.

Era prea târziu. Căile respiratorii acestuia au fost blocate prea mult timp, iar creierul lui după cele cinci minute în care nu a primit oxigen prin sânge, deoarece inima nu mai pulsa sângele, acesta s-a oprit din funcțiune.

Jungkook și-a dus mâna în jurul inimii acestuia și a început să repete acțiunile pe care le văzuse la Yongsun. Jimin al lui nu era mort. Jimin al lui nu era mort. Jimin al lui le făcea o farsă. Jimin al lui le făcea o farsă.

Taehyung era exact cum era înainte: împietrit. "Minnie." A fost tot ce a reușit să scoată printre buzele sale, înainte să se prăbușească.

Jungkook plângea acum la pieptul lui Jimin, fiind acoperit în întregime de sângele acestuia ce nu se oprea să curgă chiar dacă murise. Strângea la pieptul său mâinile reci ale lui Jimin, ce odată îi oferiseră cele mai frumoase momente, iar acum tot ce îi creau era tristețea.

Se simțea fără viață. O parte din el fusese ruptă. O parte din el fusese distrusă. O parte din el, ce niciodată nu va mai fi la fel. Abia când a simțit durerea vârcolacului său interior amestecată cu a lui a înțeles pe deplin ce se întâmplase.

Jimin al lui murise și nu mai putea fi salvat.

__________

JUR CA NU PLÂNG, VOI PLÂNGETI

Nu știu cu cat va inveseleste asta, dar va fi happy end

Nu ma urati

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou