strange things ||vminkook||

76

Yongsun l-a trântit pe Jungkook pe pat lângă Taehyung care dormea liniștit și i-a dat un pahar cu apă tonică, care trebuia să-l mai scoată din beție. Apa tonică avea niște efecte complet diferite față de cele ale alcoolui cu droguri, acesta fiind principalul motiv pentru care se folosea pentru mahmuri.

Jungkook a dat pe gât paharul și și-a îngropat capul în gâtul lui Taehyung, inspirându-i mirosul dulceag ce îi crea o dependență.

"Te iubesc, Taehyung." A spus aceasta în timp ce îi mângâia ușor obrazul. Taehyung a mormăit ceva în somn și s-a întors cu fața spre Jungkook încă dormind. "Știu, Tae, știu că mă iubești și am fost un prost pentru că am lăsat alcoolul să preia controlul asupra mea." Taehyung și-a deschis ochii obosit și i-a zâmbit acestuia când l-a văzut.

"Tu niciodată nu vei fi un prost pentru mine." Lui Jungkook i s-a prelins o lacrimă pe obraz.

"Nu te merit, Kim Taehyung." A spus acesta trist, privind îngerul din fața sa. Taehyung avea o inimă atât de pură, încât oricât de mult ar fi greșit, ar fi fost iertat de către acesta.

"Ba mă meriți. Tu ești atât de imperfect, iar eu atât de imperfect, încât reușim să ne completăm o dragoste, formăm un întreg." Taehyung i-a șters lacrimile lui Jungkook și l-a sărutat ușor. "Tu și cu Jimin sunteți cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în viața mea, iar acum a rămas un singur lucru bun și vreau să fie și el alături de mine." Lacrimile au început să fie din ce în ce mai dese.

Taehyung era mult prea bun pentru el, iar în acele minute i-a demonstrat-o și mai mult. El se îmbăta în timp ce Taehyung se simțea groaznic. În loc să-i țină mâna și să-i spună cuvinte frumoase pentru a-l calma, el fugea la alții acasă.

Taehyung l-a tras pe Jungkook la pieptul său și a început să-i șoptească toate momentele frumoase petrecute împreună, de la prima dată când s-au întâlnit până la prima lor noapte petrecută împreună, de la vizita lor la cascadă până la ultima lor noapte intimă împreună de acum șapte zile.

"Te iubesc atât de mult, Taehyung." A șoptit Jungkook slăbit, deoarece asta era tot ce putea formula. În capul său erau atât de multe sentimente, dar nu le putea da glas, deoarece nici nu existau cuvinte care să explice senzațiile pe care Taehyung îl făcea să le simtă.

Yongsun asculta totul de partea cealaltă a ușii, zâmbind fericită că cei doi se reuniseră, dar a doua zi, Jungkook tot va mai trebuia să aibă  discuția cu Namjoon pentru orice eventualitate. Era fericită că au reușit să se unească din nou și să formeze același cuplu de nedespărțit pe care îl formau împreună cu Jimin.

Înainte Jimin era cel care îi unea, dar acum când el nu mai e, Taehyung e cel care îi reamintește lui Jungkook ce ar trebui să facă și să-l coboare cu picioarele pe pământ.

"Și eu te iubesc, Jeon Jungkook." A spus aceasta și și-a apropriat buzele sale de cele ale lui Jungkook, lăsând ca un nou sărut să ia naștere.

___________

Aici e capitolul vostru vkook

Sper ca v a placut

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou