Jungkook era disperat. Simțea cum toată lumea se prăbușise în capul lui. Chiar sperase să-l găsească pe Jimin, dar după mai bine de o jumătate de zi în care îl sunase și îi trimisese mesaje încontinuu, încercase să vorbească cu Jimin prin legătură verbală pe care o aveau, îl căutase prin toate locurile în care îl bănuise că ar fi, vorbise cu toată lumea, în speranța că măcar cineva știa unde era, și-a dat seama că totul era în zadar. Orice mijloc pe care îl încerca pentru a da de Jimin era un eșec. Nu știa ce să mai facă.
Jimin îl părăsise. Jimin îi părăsise. Îi lăsase singuri, singuri fără apărare într-o mare a cruzimii.
Totul era distrus. Promisiunile făcute erau distruse. Cuvintele care i-ar fi ridicat mereu și le-ar fi dat putere să lupte erau uitate în inimile distruge ale lui Jungkook și Taehyung. Ei erau distruși.
Taehyung se simțea groaznic. Simțea cum toată mâncare pe care o mâncase îi vine pe gât din cauza stresului. Trebuia să se gândească la lucruri pozitive și la lucruri ce îl calmau, pentru că numai așa putea avea o stare de calmitate și feromonii pe care îi elimina să îl calmeze pe Jungkook, deoarece se temea ca aceasta să nu aibă un atac de panică.
Jungkook era alb al fața și tremura din toate încheieturile. Spasmele puseseră stăpânire pe corpul lui. Taehyung nu văzuse cu ochii lui o persoană în viața reală care avea atacuri de panică, dar știa foarte bine cum reacționa cineva când avea un atac de panică de la fratele său când îl auzise vorbim cu un doctor despre simtomele pe care le avea.
Yoongi mereu a vrut să-și protejeze fratele și de cele mai multe ori nu lasă ca sentimentele sale să fie văzute de cel mic, deoarece nu voia să-l îngrijoreze și mai mult, deoarece știa că are prea multe probleme și el la rândul lui.
Dar acum, când problemele păreau ca și rezolvate, totul s-a complicat și totul a devenit mai rău.
Respirația lui Jungkook începuse să devină din ce în ce mai zgomotoasă. Jungkook și-a pus mâna pe gât, având senzația că se sufocă. Taehyung și-a închis ochii și a inspirat adânc. În acel moment trebuia să se folosească și de ce văzuse în 'Teen Wolf', chiar dacă nu știa că era o metodă care dădea roade.
Taehyung a prins chipul lui Jungkook în palmele sale și l-a privit adânc în ochi. Și-a apropiat buzele de ale lui Jungkook până când s-a format un sărut. Jungkook a început să se zbată în primăinstanță, dar s-a calmat ușor pe parcurs.
Când sărutul s-a sfârșit, Jungkook și-a rezemat ușor capul de umărul lui Taehyung și a început să-i miroase parfumul, astfel liniștindu-se complet.
Dacă Jimin nu mai era lângă ei, atunci că el era stâlpul de susținere și nu-și permitea să-l lase pe Taehyung să se prăbușească. Mai avea o șansă la fericire, la o fericire cu Taehyung și avea să profite la maxim. Îl durea faptul că nu știa motivul pentru care Jimin plecase, dar dacă o făcuse, înseamna că trebuia să o facă, deoarece știa că Jimin nu l-ar părăsi sau cel puțin avea speranța că Jimin trebui se să-l părăsească pentru un motiv bun.
____________
Tae and kook need a room
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
