strange things ||vminkook||

74

Yoongi se uita pierdut la brunetul care plângea din alt motiv prostesc. În urmă cu câteva minute plângea că Yoongi nu avea ciocolată acasă, deoarece o mâncase, acum o oră plângea pentru că Yoongi era gras.

"Jungkook, dacă nu taci, mă jur că-ți bag sticla aia pe gât ca să nu mai bei în viața ta!" A mârâit Yoongi când l-a auzit pe Jungkook suspind că de ce era zi și nu noapte. Jungkook îl secase la propriu de energie. Spera să plece mai repede acasă sau ca unul dintre cei trei iubiți ai săi să vină cât mai curând acasă pentru a-l da pe brunet afară.

Capul și burta îl durea, din cauza loviturilor copilului care îi spunea că până și el s-a săturat de prezența lui Jungkook. Nu putea să se ridice după canapea ca să bea sau să mănânce ceva, deoarece Jungkook începea din nou să plângă că nimeni nu-l iubește și nimeni nu e lângă el, astfel ajungând în brațele lui Jungkook.

'Și eu aș fi murit dacă aș fi fost în locul lui Jimin.' A gândit Yoongi făcând referire la ce mare bătaie de cap era Jungkook și cum a trăit Jimin încontinuu alături de acea mare durere de cap.

Soneria ușii s-a auzit, iar Yoongi a oftat fericit. A urlat un 'deschis', oar ușa de la intrare s-a deschis în acel moment, Yongsun intrând în casa acestora.

"Am văzut mesajul care l-ai trimis, mulțumesc." I-a zâmbit acesta lui Yoongi. Brunetul profitase de un moment în care Jungkook plângea încontinuu, fără să-l bage în seamă, timp în care i-a putut trimite mesaje lui Yongsun, știind că aceasta se ocupa de bunăstarea acestuia.

"Eu îți mulțumesc că ai venit." I-a zâmbit Yoongi, femeia simțindu-și inima cum se topea datorită zâmbetului acesta gumat. Era uimitor cum brunetul mai putea zâmbi după câte i s-au întâmplat. "Taehyung e bine?" A întrebat acesta în timp ce își mângâia stomacul mărișor.

"A vomitat din nou, dar da, e bine. A eliminat bacteria din corpul său și aștept să-și revină amândoi în fire ca să le spun ce s-a întâmplat cu adevărat și de ce a reacționat așa la bacterie." Yoongi a aprobat ușor din cap, în continuare mângâindu-și stomacul.

"Totul o să fie bine?"

"Da." A oftat femeia privindu-l pe Jungkook care încă plângea la pieptul lui Yoongi. "Dar numai dacă Jungkook își vine în fire, deoarece Taehyung o să aibă nevoie de un suflet pereche care să fie lângă el la fiecare pas, cineva care să-l ridice de la pământ, nu cineva care să-l îngroape mai rău în pământ ca Jungkook din această stare." Yoongi a aprobat ușor la cuvintele femeii. Yongsun avea dreptate. Jungkook avea nevoie de cineva care să-i bage mințile în cap, cineva ca Namjoon, deoarece Namjoon i-ar țipa în fața ce ruină era și cât de mult îl rănește pe Taehyung dacă continua așa, iar exact de asta avea nevoie Jungkook ca să se trezească la realitate.

"Promit că voi rezolva eu cu Jungkook, tu ocupă-te de Taehyung." A spus Yoongi în timp ce îi mângâia lui Yongsun mâna. Femeia i-a zâmbit obosită, fiindu-i recunoscătoare că o înțelegea și încerca să o ajute.

______________

Din toate personajele pe care le am scris si etc, sunt cea mai  mandra de yongsun si yoons din cartea asta

Chiar ii iubesc

Scuze ca apare la ora asta târzie

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou