strange things ||vminkook||

66

Nimic nu putea fi distins în acea mare de durere care îi învăluia pe Taehyung și Jungkook. Cel mai rău dintre ei se simțea Taehyung, deoarece el era un omega, iar acești vârcolaci erau cei mai slabi, deoarece nu aveau rezistența la durere atât de mare precum vârcolacii beta sau alfa.

Simțea cum îi ardea tot corpul. Tot ce a făcut în ultimile douăzeci și patru de ore a fost să bea ceaiurile pe care Seokjin i le făcea pentru a se mai calma, dar totul era în zadar. Capul îl durea din cauza bețișoarelor de lavandă care erau lângă el. Simțea cu i se făcea greață. Simțul mirosului nici nu mai îl avea din cauza plantei ce avea un efect calmat ce ardea.

Simțea cum înnebunește. Avea o nevoie disperată de Jungkook, dar brunetul în loc să fie lângă sufletul lui pereche care se mai afla în viață, deoarece el suferea mai mult decât el, își îneca orice sentiment în alcool.

"Ce e acolo?" A întrebat Luna când a mirosit sticla din care băiatul ei bea. Era distrusă și ea la fel de mult la cum erau și ceilalți. A stat toată ziua la marginea patului lui Taehyung, având grijă de el pentru ca acesta să nu facă vreo prostie.

Namjoon și tatăl lui Jungkook s-au ocupat de trupul lui Jimin pentru a-l duce la locul în care aveau să-l înmormânteze, deoarece nimeni nu era mai apt pentru așa ceva decât ei.

Yongsun plângea în baie, încă plină de sângele lui Jimin. Eric stătea de partea cealaltă a ușii și plângea la unison cu soția sa. Pe cămașa sa avea sângele uscat al lui Jimin. Trecuseră ore bune de când se întâmplase ce se întâmplase, iar ei încă plângeau. Copilul lor, unicul lor copil era mort, iar dovezile stăteau exact pe ei.

"Tequila și praful lunii." A spus Namjoon în timp ce s-a așezat pe canapea lângă băiatul inconștient și a luat-o gură și a băut băutura dulceagă.

"Ai băut alcool cu droguri!?" Oboseala de pe fața Lunei a dispărut imediat și a început să-și i-a la palme fiul pentru a-l trezi. Acel era cel mai prost moment ca Jungkook să nu se mai trezească.

Toți erau disperați. Toți erau îndurerați. Toți erau distruși. Dar totuși Jungkook nu avea niciun motiv să se comporte în felul în care se comporta. Avea un suflet pereche care avea nevoie de el, care depindea de el, deoarece vârcolacul lui Taehyung nu mai putea înmâna durerea morții celui celui de-al doilea suflet pereche al său.

Jungkook și-a deschis ochii amețit, acest lucru făcând-o pe Luna să repsire ușurată. Acea nu era o situație de toți pentru unul și unul pentru toți, deoarece nici măcar Jimin care a murit nu-și dorea ca și Taehyung sau Jungkook să moară.

Își dorea ca aceștia să trăiască, să fie bucuroși, să se bucure de lucruri de care el nu s-a bucurat, să aibă parte de tot ce exista mai bun, să nu plângă după el.

El a murit zâmbind, el a murit fericit, a murit în brațele celor care îl iubeau, a murit în brațele celor mai importante persoane din viața sa, deci ceilalți nu trebuiau să fie triști. A murit fericit, iar acesta era singurul lucru care îi putea face să nu se simtă atât de mizerabil.

____________

Aveti incredere in mine cand va spun ca va fi un final fericit

Moartea lui Jimin nu trebuia sa se întâmple, doar ca ea pregatea mai bine terenul pentru ce se va întâmpla

Fiți fericiți, faceti riduri daca stati supărați

Va ador atat de mult

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡.......♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou