După mai bine de două zile petrecute în orașul aglomerat, în care Jimin a așteptat ca vremea din Seoul să se mai liniștească și să se poată reîntoarce acasă, aceasta s-a urcat într-un avion pentru a ajunge la cele două iubiri ale sale, acasă în brațele lui Taehyung și Jungkook.
Simțea cum așteptarea îl distrugea încet încet, încât voia să omoare pe orice care întreba cum se simte. Se simțea groaznic, deoarece simțea cum starea lui Jungkook și Taehyung se înrăutățea. Doar de se urcase în avion și simțea cum înnebunea dacă cineva îl mai întreba dacă e bine. Dacă aveai cearcăne mari și urâte la ochii, pielea mâinilor făcută fășii din cauza ghearelor unei pisici, nu înseamna că nu erai bine.
O pasager s-a gândit că ar vrea ceva din rucsacul lui, iar asfel trăgându-și proprietate, a scăpat pe jos rucsacul lui Jimin. Ochii acestuia s-au întunecat imediat când a auzit zgomotul de sticlă spartă și se făcea ca placoanele sale să fie din sticlă, flacoane care se aflau în rucsac.
Blondul și-a deschis imediat ghiozdanul, dar numai după ce l-a spălat în înjurături pe acel pasager. Avea o senzație cum că tot universul țipa la el să se oprească și că nimeni nu era de acord cu ceea ce face. Jimin și-a băgat mâna în ghiozdan, dar a retras-o imediat cum a simțit că sticla îi zgîrie pielea. Și-a dus degetul la gură și și-a lins rana, aceasta începând ușor să se închidă.
Saliva vârcolacilor, la fel ca cea a câinilor sau a pisicilor, era un foarte bun dezinfectant pentru răni, dar le și grăbea vindecarea.
Jimin și-a închis ghiozdanul și l-a strâns puternic la pieptul lui, în caz că cineva ar fi vrut să i-l ia. Dacă reușise să treacă cu el de paza aeroportului, putea ajunge și acasă cu el. Și-a închis ochii, în câteva ore vrând să recupereze somnul pierdut în ultimele zile.
Jimin a luat primul taxi pe care l-a văzut, ba chiar i-a dat șoferului două sute de dolari în plus dacă îl ducea acasă în mai puțin de zece minute. Simțea că ceva nu era bine, dar nu-și putea da seama de ce, dar după ce ae fi intrat pe ușa casei sale, totul ar fi fost rezolvat sau cel puțin așa și-a spus Jimin.
Imediat ce a dechis ușa, a fost primit cu un pumn puternic în față ce l-a trântit pe jos, iar apoi aceași mână puternică care l-a pus din nou pe picioare și l-a prins într-un sărut.
Jimin s-a relaxat imediat sub atingerea acestuia și și-a condus mâinile spre fundul lui Jungkook, și exact când era în punctul de-ai strânge fesele rotunde și mari s-a auzit un tușit, iar când și-a deschis ușa și-a văzut toată familia.
Jimin a schițat un zâmbet când a văzut-o pe mama sa și i-a aruncat ghiozdanul în brațe, toți ceilalți neînțelegând de ce Yongsun a plecat atât de rapid din cameră.
Taehyung se simțea trădat, deoarece chiar credea că Yongsun spunea adevărul că nu știa unde era Jimin. Un mic botic formându-se natural pe buzele sale.
Jimin și-a deschis brațele larg după ce l-a lăsat pe Jungkook să respire și i-a zâmbit lui Taehyung. Roșcatul nu a mai așteptat nimic și a sărit în brațele lui. Și-a scufundat nasul în clavicula acestuia și a început să-i miroase mirosul de care i-a fost atât de mult de dor.
"Nu crezi că merităm niște explicații bune, Jimin?" A întrebat Eric cu o sprânceană ridicată, iar Jimin a știut că a încurcat-o.
_______________
Jimin is back
SI CEVA SE VA INTAMPLA
HAHAHAHHA DAR NUMAI EU STIU MUHAHA
scuzati mi orice a fost asta, doar ca cel mai amuzant lucru in a fi un autor este ca numai tu stii ce urmeaza hahaha
Fara zece comentarii nu postez capitolul nou
CITEȘTI
strange things ||vminkook||
Fanfiction"Dintre toți oamenii de pe pământ numai voi doi îmi sunteți predestinați." vminkook A.U. #22 în fanfiction - 10.07.2019