strange things ||vminkook||

79

Yongsun era în bucătărie încercând să caute o rețetă gustoasă care ar fi fost pe gustul lui Jungkook și Taehyung și care nu i-ar fi creat omega-ului grețuri. De când a avut acea sesiune de vomă în care organismul lui dădea afară bacteria aceea, a căpătat o sensibilitate la ceea ce mânca.

Și-a trecut mâna prin părul său până la clavicula și a expirat enervantă. Acest obicei l-moștenit Jimin de la ea. Voia să-i gătească cu Taehyung orice altceva înafară de mâncare de bolnavi, deoarece roșcatul merita ceva mult mai bun, dar internetul nu voia să o ajute în acea zi.

Nu știa când avea de gând să le spună lui Taehyung și lui Jungkook despre ce trecea roșcatul prin, dar trebuia sa o facă curând, dar nu înainte ca Jungkook să revină serios cu picioarele pe pământ.

Din dormitorul celor doi, Yongsun a putut auzi gemetele lui Taehyung de plăcere. A știu imediat ce făceau cei doi și se temea să nu îi înrăutățească starea lui Taehyung, iar apoi să regrete totul.

Știa că sexul de împăcare era treaba lui Jimin, dar nu credea ca și Taehyung și Jungkook îi vor urma obiceiului. Nu totul se ruzuma la sex, dar ei erau doar niște copii și se lăsau să fie controlați de hormoni și uitau de autocontrol.

Durerea de cap al lui Yongsun s-a accentuat în momentul în care s-au putut auzi și gemetele de plăcere ale Jungkook. Spera doar ca brunetul să fie nu atât de dur cu Taehyung.

Telefonul ei a vibrat și când l-a ridicat pentru a vedea notificarea i-a scăpat obiectul din mână.

Așa ceva nu se putea întâmpla. Era imposibil. Exact când totul încerca să se repare veneau din nou speranțele false.

Și-a așezat mâinile peste față și a început să plângă ușor. Totul o rănise prea mult. Totul îi lasese cicatrici prea mari și adânci. Iar acum acele cicatrici începeau din nou să sângereze, deoarece niciodată nu au avut timp să se cicatrizeze, deoarece se făceau altele noi peste ele.

Și-a luat pantofii cu mâinile tremurânde și și i-a pus în picioare ca mai apoi să pășească afară din casă. Mergea rapid pe străzile Seoulului, deoarece spera ca totul să nu fie o glumă proastă.

Yoongi n-ar fi mințit-o niciodată, iar înseamna că Yoongi credea ce se întâmplase. Yongsun era la mijloc. Voia să se ducă acolo și toți să sară și să-i spună că a fost o farsă, dar în același timp voia ca ce i-a spus Yoongi să fie adevărat.

A ajuns în fața casei lui Yoongi și a apăsat cu respirația tăiată pe sonerie. Când ușa i s-a deschis a putut vedea chipul persoanei pe care credea că nu o să mai vadă niciodată.

Femeia a început să dea puternic în pieptul blondului, iar acesta o lasă. Blondul a tras-o pe Yongsun în brațele sale când aceasta a dat semne să se prăbușească din cauza plânsului.

"De ce te-ai întors?"

Blondul nu i-a răspuns, doar a rămas cu ea în brațe mângâindu-i spatele pentru a o mai calma și opri din plâns.

____________

Daca mai vad un sigur comentariu care ma trage la răspundere depsre ce fac eu in cartea mea sau unul in care mi se spune ce sa fac, ma jur ca renunț la tot ce am plănuit, happy end ul si la tot ca sa va învăț minte o dată pentru totdeauna ca intr o carte autorul face ce vrea

Sa nu spuneti ca nu v am avertizat

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou