strange things ||vminkook||

37

După ce Jimin a plecat fulgerând din cabinetului mamei sale, s-a dus în camera lor unde a început să-și descarce furia asupra mobilierului. Taehyung încercare să-l oprească din a mai distruge totul, dar s-a ales decât cu o palmă peste față și niște țipete.

Jungkook fusese chemat în biroul doctorul haitei și i se explicase ce era îneregulă cu Taehyung, când a simțit sentimetele de frică trimise de către omega prin legătura lor. A alergat până în camera lor, unde a văzut un Jimin în culmea nebuniei. Rupea și fărâma orice pe ce punea mâna. Taehyung era într-un colț al camerei, circit de frică. Lacrimi se prelingeau pe chipul acestuia.

Ura să-și folosească vocea de alfa, dar era o situație în care era extrem de nevoie de ea.

"JIMIN, OPREȘTE-TE IMEDIAT DIN CEEA CE FACI ȘI IEȘI AFARĂ DIN CASĂ ȘI GÂNDEȘTE-TE LA CE AI FĂCUT." Jimin a înghețat pe loc când a auzit vocea de alfa, și cu un mic scheunat a părăsit camera. El nu mai era stăpânul corpului său, ci doar făcea ce îi comandase Jungkook.

Brunetul s-a dus la omega-ul din colțul camerii și l-a tras la pieptul lui îmbrățișându-l strâns. Putea simții emoțiile acestuia de relaxare și de încredere.

"Taehyung, ești cel mai frumos omega pe care l-am văzut. Ești o persoană minunată din toate punctele de vedere. Ai un zâmbet ce îmi face zilele mai frumoase și nopțile mai liniștite. Prezența ta mă face să mă simt cel mai fericit om de pe pământul ăsta, deoarece este vorba de tine, Kim Taehyung. Tu ești special în ochii mei și a lui Jimin. Eu te iubesc. Jimin te iubește. Noi te iubim și asta e cel mai important."

Taehyung își face curaj și își lipește buzele ușor de cele ale lui Jungkook. Jungkook se relaxează asupra atingerii sale și întrerupe sărutul. Îl mai sărută o dată pe Taehyung pe frunte, înainte să-l ridice în brațele sale și să-l ducă în fosta sa cameră. Camera în care și-a petrecut copilăria.

"Știu că Jimin a făcut ce a făcut, deoarece am simțit totul. I-am simțit furia." Taehyung și-a coborât ochii în jos, neavând curajul să-l privească în ochi.

"Niciodată nu te mai uita în jos când vorbesc eu sau Jimin. Nu ne ești inferior și nici nu ai greșit cu ceva." Jungkook îi ridică acestuia chipul, astfel încât să facă contact vizual.

"Dar-dar..."

Jungkook șterge ușor lacrimile ce se formau în ochii lui Taehyung.

"Tu n-ai greșit cu nimic. Sfânta Lună mereu alege cui să-i dea unele daruri, iar ție a ales să nu-ți dea darul de a purta în pântecul tău copii." A vorbit moale Jungkook, mângâindu-i în continuu părul. "Jimin era doar supărat pe el că nu poate el să ne poartă nouă copii și să fie un omega atât de drăguț ca tine." Taehyung a fost atacat de gâdilăturile lui Jungkook.

Lacrimi de fericire se creaseră în ochii lui Taehyung. Lacrimi de fericire pe care Jungkook mereu ar vrea să le vadă. Jungkook s-a oprit din gâdilat când a simțit o bătaie în ușă.

_________

Nu știu cum e capitolul asta, pentru că e trecut de doua noaptea si sunt ruptă

Cine credeți ca a batut la usa?

Păreri?

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou