strange things ||vminkook||

70

Primul simptom pe care Taehyung îl avea era febra. Febra este mereu primul simptom când organismul tău se lupta cu o bacterie sau cu un virus. Yongsun știa asta prea bine și era pusă în dificultate din această cauză.

În niciun caz întâlnit până atuncea de intoxicare cu molii de mătase, nu a apărut febra ca simptom, deoarece bacteria se infiltra în organism, luând forma celulelor pe care le întâlnea, astfel ea nu putând fi recunoscută de către anticorpi și omorâtă.

"Taehyung vreau să-mi spui cu exactitate ce ai făcut în ultima lună." Jungkook s-a uitat la iubitul lui ce miorlăia în durere. Febra îi crescuse la patruzeci și unu de grade celsius. Făcuseră orice ca să-i micșoreze febra: comprese reci, dușuri reci, orice. Nu puteau folosi antibiotice, deoarece l-ar fi făcut o victimă mai slabă în fața bacteriei, o victimă mai ușor de omorât. Apoi, a privit-o pe Yongsun care îi cerceta îndeaproape corpul lui Taehyung, de parcă încercând să-și dea seama ce îi cauza rău.

"Yongsun, de ce trebuie să știi așa ceva?" Jungkook era peste măsură de îngrijorat. Putea simți și vedea cum starea lui Taehyung se înrăutățea odată cu minutele ce treceau.

"Nu trebuia să facă așa ceva. Corpul lui detectă molia de mătase de parcă ar fi o bacterie, chiar dacă ea este o bacterie. Ceva în corpul lui a provocat ceva, iar acel ceva am de gând să descopăr." Taehyung i-a strâns mâna puternic lui Jungkook în a sa. Chiar dacă era foarte slăbit, avea putere să-i strângă mâna sufletului său pereche.

"Nimic deosebit." A spus acesta răgușit, fiecare cuvânt fiind dureros de pronunțat. Yongsun i-a zâmbit ușor. "Ce înseamnă nimic deosebit?"

Taehyung a început să tușească ușor, iar Yongsun l-a ridicat imediat în fund și l-a lovit ușor în spate.

"Am mâncat, dormit, plâns一"

"Făcut sex." A continuat Jungkook, iar pentru asta a primit o privire urâtă de la Taehyung. Starea de rău în care se afla îl făcea să se uite urât la Jungkook cu mai multă ușurință.

"Când ați făcut-o ultima dată?"

"În ziua în care Jimin a plecat în China. De ce?"

"Am o teorie." Yongsun s-a ridicat de pe pat și a ieșit în cameră, lăsându-i pe cei doi într-o tăcere.

"Deci nu o să mor?" Vocea lui Taehyung s-a frânt într-un suspin. Mâinile lui Jungkook s-au înfășurat imediat în jurul corpului acestuia și a început să-i mângâie spatele pentru a-l calma.

"Tu nu o să mori." A spus apucând chipul acestuia în mâinile sale. "Ești puternic. Ești mai puternic. Mă ai pe mine lângă tine. Nu o să permit să mori. Nu te voi lăsa să mori." Jungkook a început să sărute fiecare părticică din fața lui, știind că lui Taehyung cel mai mult îi plăcea să i fie sărutată toată fața.

"Jungkook, ceaiul de gălbui i-a fost administrat lui Taehyung?"

"D-da." Brunetul s-a înecat cu saliva sa. Spera doar ca totul să fie bine, să se transforme în bine, iar acel ceai să aducă o veste bună.

"Știu ce are Taehyung și trebuie să ne grăbim."

______________
Va multumesc pentru cele 4k+ de voturi si 10k+ de ochișori. Va sunt etern recunoscătoare. Va ador♡♡♡♡♡

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou