strange things ||vminkook||

73

Taehyung se simțea mai bine. Se simțea ca un alt om a doua dimineață. Mușchii săi nu-l mai dureau, și nici capul și nici stomacul. Se simțea perfect. S-a dat ușor jos din pat, mișcându-și picioarele lungi și dezbrăcate, deoarece tricoul larg al lui Jimin ii ajungea numai până la jumătatea coapsei, și s-a dus spre bucătărie din care venea un miros plăcut de mâncare.

A zâmbit fericit în sina sa, imaginându-l pe Jungkook cu o tigaie în mână, pregătindu-i micul său de jun preferat.

Era o imagine demnă de pus în ramă.

Zâmbetul și tot optimismul său au dispărut când a văzut bucătăria complet goală. A găsit decât niște clătite cu miere și un pahar de lapte cald lângă și un pic bilețel lângă. A apucat bilețelul, încă având o mică speranță în el, că acel mesaj era scris de către Jungkook, dar nu era așa. Yongsun îl anunțase că s-a dus să aprovizioneze frigiderul, deoarece era aproape gol, având numai niște coacăze negre îl el, de care nimeni nu se atingea, și dacă avea nevoie de ceva să o sune.

Taehyung și-a trecut ușor mâna prin părul roșcat, fiind trist că trebuia să ia masa de unul singur, lucru ce nu l-a mai făcut vreodată. Abia atunci a realizat că fiecare are o viață de trăit și nu puteau să stea mereu lângă el în caz că are nevoie de ceva.

Roșcatul a gemut ușor când blatul clătitelor îmbibat în miere a făcut contact cu papilele sale gustative. Clătitele erau extrem de bune și nu știa dacă le-a mâncat în mai puțin de două minute din această cauză sau dacă îi era foame. A băut paharul cu lapte, iar când să-l așeze pe masă, s-a strâns cu mâinile pe burtă simțind cum mâncarea îi vine înapoi pe gât.

Paharul s-a spart pe podeaua rece, dar acestuia nu i-a păsat. A alergat până la toaletă unde și-a vomitat tot stomacul. A început să plângă ușor, deoarece cuvintele lui Jimin i se repetau în cap.

'Nu mânca atât de rapid, deoarece ți se va apleca și te va durea burtica.' Și-a dus mâinile spre buzele sale, pe care Jimin obișnuia să le sărute după ce îi spunea asta, ca un fel de răsplată pentru că l-a ascultat, dar nu a simțit buzele lui Jimin peste ale lui, deoarece Jimin nu mai era lângă el.

Taehyung și-a strâns picioarele la piept și a început să plângă zgomotos. Lacrimi uriașe scrurgându-se necontenit pe chipul său roșu.

Yongsun a intrat în casă, iar când a auzit suspinele roșcatului, a trântit imediat plasele cu cumpărături și a fugit spre omega. L-a luat în brațele sale și a început să-l legene ușor ca pe un copil mic. Taehyung s-a liniștit treptat, deoarece mereu Yongsun pentru el a cauzat o atmosferă calmă și plăcută și și-a îngropat chipul în umărul acestuia.

Femeia a început să se joace cu părul acestuia, până când respirația acestuia s-a liniștit, dându-i de înțeles că a adormit. Yongsun a rămas așa cu el, plăcându-i căldura emanată de firavul omega. Nu avea să se miște din acea poziție, deoarece acesta s-ar fi trezit.

Taehyung era fiul pe care niciodată Yongsun nu l-a avut.

______________

Yongsun e cea mai mișto mama periodt

S-ar putea sa pun capitol la noapte

Fara zece comentarii nu postez capitolul nou