strange things ||vminkook||

27

Jungkook îl strânge mai mult la pieptul său pe Taehyung. Nu voia să fie extrem de posesiv cu băiatul cu pletele roșiatice, dar îl voia cât mai aproape de el in fiecare secundă a vieții sale. Îl simțise pe Jimin cum se ridicase și plecase de lângă el, dar nu avea nevoie să-i spusă cineva cineva de ce o făcuse, având în vedere la ce intensitate se auzeau vocile de la parter.

Subientul de ceartă era din nou Namjoon, nici nu se terminase scandalul despre el și nici nu avea să se termine până când Alfa stabilea o pedeapsă pentru el pentru comiterea unei crime. Să încalci o lege de-a oamenilor nu se pedepsește atât de rău în haită, dar să încalci o lege a Sfintei Luni, a creatorei tale, înseamnă și pedeapsă la moarte. Dar în cazul lui Namjoon nimeni nu l-ar fi pedepsit cu moartea, nici măcar Sfânta Luna, deoarece cei care ar fi făcut-o ar fi murit imediat din mânia Sfintei Luni, deoarece au îndrăznit să separe două suflete pereche.

Taehyung mormăie ceva în somn și se întoarce cu fața spre Jungkook, astfel permițându-i masculului alfa să-i poată observa din amănunt pe roșcat. Buze roșiatice și pline ce în unele locuri aveau mici cheaguri din sânge, deoarece vârcolacii lui alfa au fost un pic cam brutali cu buzele lor, maj ales pentru o ființă atât de fragilă și delicată ca Taehyung. Părul său roșcat și rebel îi intra in ochii frumos conturați de pleoapele palide și genele lungi și ondulate. Coboară cu privirea spre gâtul acestuia și poate observa cum cele două mușcături ce înseamnau legătura lor pe viață stând pe pielea acestuia caramelie mândre.

'Taehyung este perefect. Este ca un înger.'

"Știu." Șoptește Jimin ușor intrând în cameră. Nu voia să-l trezească și pe Taehyung, dar se îndoia că l-a trezit și pe Jungkook. Totuși se simțea mai bine acum. De fapt, se simțea minunat. Ziua de astăzi era una dintre cele maj frumoase zile pe care le trăise. Îl bătuse pe Namjoon de ori, iar Taehyung a devenit pe viață a lor.

Bldonul se trântește lângă Jungkook în pat și își înfășoară mâna în jurul acestuia. Jungkook îi apucă mâna stângă și îi sărută ușor pumnii care se înegriseră din cauză că-l lovise pe Namjoon de prea multe ori prea tare. Dar nu regrata nimic. Dacă el se alesese cu câteva mici negrituri, abia aștepta să-l vadă pe Namjoon a doua zi următoare. Sau mai bine nu. Să nu-l vadă deloc. Să aibă o zi petrecută de parte se haită în inima pădurii doar cu sufletele lui pereche.

__________
Sper să nu fie mai multe greșeli ca de obicei, deoarece am scris capitolul ăsta în autobuz cu soarele în ecran și în ochii mei și cu luminozitatea la minim