strange things ||vminkook||

42

Jimin a deschis ușa de la camera pe care o împărțiea cu celelalte sufletele ale sale preche brusc. Avea nevoie să-l vadă pe Taehyung, avea nevoie să fie lângă Taehyung, avea nevoie de Taehyung.

"Taehyung一" Cuvintele ce urmau să fie scoase din gura sa au fost întrerupte de un suspin. Era un prost atât de mare, încât se ura și depista.

Toate grijile pe care și le făcusă, toate caloriile pe care le dăduse jos, și pentru ce? Să vadă cea mai adorabilă imaginea din fața ochilor săi. Era o imagine care îi umplea inima de bucurie. Micuțul și firavul său iubit în brațele celuilalt micuț și firav iubit al său. Era o imagine pe care ar fi dat oricât, numai ca să o poată vedea în fiecare dimineață.

Acum că-i vedea pe micuții săi dormind atât de liniștit aproape de el, simțea cum lacrimile îi umpleau ochii. A dat peste cele mai minunate două ființe de pe pământ care îl iubeau nespus, dar el strica mereu totul și îi supăra. Nu merita acele două suflete pure. Nu le merita, deoarece ei meritau numai iubire, fericire și plăcere, pe când Jimin aducea numai dramă pe unde trecea. Mama s-a și-a pierdut sufletul pereche din cauza infertilității, mama sa care era o femeie minunată ce niciodată nu se gândise să facă rău cuiva, iar el după cât rău cauzase avea încă două suflete pereche lângă el.

"Jimin?" A miorlăit ușor Taehyung, deschizându-și ochii ușor. Pe chipul său a început să ia naștere un mic zâmbet. "Ce s-a întâmplat, Minnie?" A întrebat acesta dulce și încet nevrând să-l trezească pe Jungkook din somn.

Jimin se prăbușește în genunchi în fața lui Taehyung. Era ceva oribil și demn de rușine ca un alfa, mai ales un viitor conducător al haitei, să îngenuncheze în fața unui omega. "Îmi pare rău." A plâns Jimin. Taehyung s-a strecurat de lângă sufletul său pereche și și-a așezat mâna mică pe chipul umed din cauza lacrimilor a lui Jimin.

"Te-am iertat, deoarece e numai vina mea că nu vă pot purta copii."

Jimin a început să dea disperat negativ din cap.

"Nu, tu ești perfect. Ești minunat. Nu e vina ta. Te iubesc atât de mult, Kim Taehyung, și promit că te voi iubi și te voi face fericit până când îmi voi da ultima suflare."

Jimin s-a apropriat de chipul acestuia și a început să-i sărute fruntea. "Ești." Apoi tâmplele. "Unul." Apoi obrajii. "Dintre." Apoi spațiul de sub ochi plin cu cearcăne. "Cele." Apoi nasul lui mic pe care avea o mică aluniță. "Mai." A coborând sărutându-i bărbia. "Bune." Ochii blondului s-au fixat pe buzele lui Taehyung. "Lucruri care mi s-au întâmplat vreodată." Și l-a sărutat. Mâinile sale s-au îndreptat spre talia acestuia pentru a-l trage cât mai aproape de el.

"Te iubesc, Kim Taehyung."

"Și eu te iubesc, Park Jimin."

Iar Jimin a simțit cum se îndrăgostește din nou.

__________

Iubesc atât de mult vmin:((

Sunt atât de drăguți împreună si da:((

Voi încerca sa postez zilnic capitole, dar lenea din mine si semnalul foarte bun pe care il prind in locul in care sunt nu ar paria asta

Fără zece comentarii nu postez capitolul nou

Va ador foarte mult, foodies♡♡♡ va multumesc ca sunteti langa mine♡♡♡