Shape Shifted

Capitolul 9

Descui ușa apartamentului meu și pășesc înăuntru,îndreptându-mă direct spre camera mea,fără să observ că mama este acasă.

"Bella?Ce e cu tine?Unde te grăbești așa?" întreabă mama confuză încercând să mă facă să stau pe loc.

"Trebuie să mă văd cu o colegă să lucrăm pentru un proiect și cam sunt în întârziere." o mint eu.

Nu îmi place să o mint dar nu am de ales.Nu sună prea bine să îi spun că mă întâlnesc cu un băiat despre care nu ştie prea multe.

Mă îndrept spre camera mea pentru a-mi lua niște haine mai comode.Aleg să îmi iau niște jeanși mai subţiri și strâmţi,împreună cu un tricou  negru simplu și niște bascheţi în picioare.

După ce ies din camera mea,o îmbrăţișez scurt pe mama şi îmi iau la revedere de la ea, apoi mă reped pe ușă.Norocul meu că locuiesc aproape de parc.

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Unde naiba e? Cred că am amorţit de când o aștept,și nici la telefon nu răspunde deși am sunat-o de nenumărate ori.Dacă păţește iar ceva cred că îmi smulg părul din cap fir cu fir.

Cineva să îmi explice și mie,de ce dracu' îmi pasă așa tare? Încep să mă mișc de colo-colo,agitat,dându-mi de zeci de ori cu mâna prin păr.

Calmează-te naibii.

Brusc,dau peste cineva și răsuflu ușurat când realizez cine este persoana respectivă.

"Hei,scuze de întârziere." spune Bella după care se uită confuză la mine,probabil observând faptul că nu mai am stare. "Te...simţi bine?"

"Da...sunt bine.Mă bucur că ai reușit să ajungi în sfârșit."

"Despre ce voiai să vorbim?"

"Știi când te-am rugat să nu sufli o vorbă despre chestia de la bazin?" o întreb în timp ce îmi mușc stresat buza inferioară.

"Da,ce e cu asta?" îi tremură ușor vocea.

Ce prostie ai făcut,Bella?

"Eu...uite,în liceul nostru "drăguţ",nu sunt deloc cunoscut drept un tip politicos sau ceva de genul,iar dacă ceilalţi ar afla că am făcut ceva eroic,cel mai probabil ar începe cu "Unde este băiatul rău care se bătea cu toată lumea care îi ieșea în cale?" Și eu nu -"

"De ce nu vrei să fii văzut drept o persoană bună?" mă întrerupe,vorbindu-mi pe un ton blând.

"Pentru că liceul este singurul loc în care lumea e speriată de mine și nu eu de ea."

Îmi plec privirea în pământ și mă uit ușor într-o parte,ceea ce este o mișcare destul de proastă.Nu apuc să mai întorc capul...Bella intervine imediat.

"Hayden,la naiba,ce e pe faţa ta?" mă întreabă îngrijorată,atingându-mi uşor cu degetele maxilarul învineţit.

Bravo Hayden,acum inventează ceva credibil.

Dar mai taci naibii,subconștient idiot.

"Am alunecat și m-am lovit de blockstart." îi explic,sperând că va mușca micuţa mea minciună.

Prefer să nu afle toată lumea de faptul că mi-am luat în mutră un pumn de toată frumuseţea de la idiotul de taică-miu.

"Te doare rău?"

"Puţin,nu e exagerat de grav."

Doar că s-ar putea să dureze o eternitate să se vindece.

"Pot să îţi spun ceva dar să nu te superi pe mine?"

"Ce ai făcut,Bella?" tonul meu devine ceva mai sever și corpul mi se încordează.

"Păi...nici nu știu că explic.Se întâmplă să fi fost pe punctul de a mă certa cu prietena mea,deoarece susţinea că nu eşti o influență bună asupra mea."

De ce am senzaţia că știu despre ce e vorba...şi despre cine.

"Și se întâmplă să mă fi scăpat și să îi fi spus de tine."

PERSPECTIVA BELLEI

Pe măsură ce îi spun lui Hayden ceea ce am făcut,pot să văd cum maxilarul lui se încleștează,cum sprâncenele i se apropie și cum i se întunecă privirea.La naiba.

Este nervos.Foarte nervos.Și din ce am auzit,el nu e genul de persoană lângă care ai vrea să stai când se enervează.Tot nu cred că e agresiv dar...

"Ce dracu' a fost în capul tău,Bella?!" explodează,ţipând la mine cu nervi.

Îmi retrag cuvintele.

Mă sperie,el nu e băiatul pe care l-am cunoscut la liceu.Încerc să îmi menţin calmul și continui să mă uit la el fără să mai spun nimic.

Simt două mâini mari și puternice care mă prind de braţe într-un mod destul de dureros.

"De ce naiba i-ai spus? Puţin îmi pasă mie ce influenţă crede tipa aia că am asupra ta! Te-am rugat să nu spui nimănui,am avut încredere în tine,și ăsta e un lucru mare având în vedere că nu am încredere în nimeni.în nimeni, să mă ia naiba!Acum o să râdă tot liceul de mine și sincer nu vreau să se întâmple asta din nou!" strigă iarăși.

"Calmează-te Hayden." îmi fac curaj să spun ceva la rândul meu. "A promis că nu va spune nimănui și chiar am încredere în ea."

"Să mă calmez? Nu poţi avea încredere în nimeni,toţi te trădează până la urmă!"

"De ce zici asta?"

"Pentru că trăim într-o lume plină de oameni ipocriţi care nu se gândesc deloc la cei din jurul lor și cu atât mai puţin la sentimentele acestora." îmi spune pe un ton ceva mai calm,după care se întoarce și pleacă din parc,lăsându-mă singură cu gândurile mele.