Shape Shifted

Capitolul 74

Alma și Devon stau în fața mea și a surorii mele și îi aud vorbind despre ceva,dar volumul vocii lor este prea mic ca să îmi pot da seama despre ce vorbesc.

"Hayden?" aud o șoaptă venind din spatele meu.

Îmi întorc capul și o văd pe Hayley care se uită îngrijorată la mine.Din ochii ei curg lacrimi iar părul îi este răvășit.Pe încheieturile și pe gleznele ei se găsesc câteva urme de sânge din cauza lanțurilor cu care e legată de perete.

"Ce cauți aici? De ce nu ai chemat poliția în loc să fii tu rănit?" mă întreabă ea.

Încerc să îi răspund dar în momentul în care deschid gura,îmi simt gâtul străpuns de ace iar vocea îmi dispare.Îmi duc cu greu mâna înspre gât iar ochii mei se închid strâns din cauza durerii.

"A venit să își salveze surioara." zice Devon apropiindu-se de noi,vocea lui devenind una subțire de parcă ar imita o fetiță."Ești penibil dacă te crezi în stare să mă învingi,Smith."

"Tu de unde dracu' știi că e sora mea?"întreb confuz,un amestec de nedumerire și nervozitate plimbându-se prin capul meu.Vocea mea e răgușită,sunând de parcă aș fi strâns de gât.

"Ei,haide,cât de idiot să fie un om încât să nu își dea seama de chestia asta?Numele de familie îți spune ceva,blegule?Și ar trebui să vă mai uitați în oglindă ca să înțelegi la ce mă refer."

Aleg să nu spun nimic și continui să mă uit urât la el.

"Ți-am spus că mă răzbun cumva pentru tot ce mi-ai făcut.Și dacă,aparent,nu reușesc să te omor,atunci te fac să înnebunești,ca la urma urmei să vrei să îți iei singur viața.Și cum altcumva aș putea să fac asta decât luându-ți ce ai mai bun pe lume?Nu ai să scapi de mine vreodată."

"Dar ce mama dracului ți-am făcut?!" urlu cu putere înspre el,ignorând arsura din gâtul meu.Sun atât de ciudat, de parcă nu aș țipa eu."Am înțeles,nu ți-am dat niște bani înapoi.Altceva?Ce naiba tot vrei de la mine?Luna de pe cer?!"

"Um,nu știu...m-ai lăsat fără câțiva dinți,mi-ai omorât unchiul...să continui?"

Devon nu e altceva decât un pachet de sarcasm,răutate și nervi.Îmi ia câteva secunde să îmi dau seama despre care unchi vorbește.

"Unchiul tău era la fel de nebun ca și tine,Devon."

După aceste cuvinte,nu mai simt altceva decât o palmă peste față,iar strigătele de tip "Nu!Nu!" se aud în spatele meu.Hayley strigă din toți rărunchii și se zbate ca naiba.Alma stă deoparte,cu mâinile încrucișate la piept și cu un zâmbet malefic pe față.

Loviturile și strigătele noastre se opresc brusc atunci când se aude un pocnet puternic,identic cu al unui foc de armă.Ochii lui Devon se fac cât cepele iar corpul lui devine țeapăn,fără să mai poată mișca.Cade lat pe podea,cu privirea îndreptată spre tavan.

Mă uit îngrozit la el și încerc să înțeleg ce mama naibii se întâmplă.Acum 20 de secunde urla la mine și mă lovea,iar acum e întins pe jos,fără suflare,într-o baltă de sânge.

Îmi ridic ușor privirea iar în lumina slabă de la intrarea celulei se află o figură în plus față de câți suntem noi.Are o armă îndreptată spre Devon iar corpul parcă i-a încremenit,privirea fiindu-i un amestec de furie și frică.

"Mai mult ca sigur nervii mei vor fi întinși la maxim și vor fi amestecați cu frica,ceea ce e un sentiment ciudat pe care nici nu știu cum să îl descriu.Doar că mă face să fiu în stare de niște lucruri pe care nu le fac în mod normal." îmi răsună propriile cuvinte în cap.Exact ce i-am spus Bellei văd acum în privirea persoanei respective.Furie și frică.O combinație ce te face capabil de lucruri inimaginabile.

Șocul mă lovește ca o săgeată în inimă atunci când observ că persoana nu este altcineva decât...

"Bella?!" întreb surprins la unison cu Alma și Hayley care par la fel de șocate ca și mine.

Privirea ei se așează peste a mea iar furia se citește cu ușurință în ochii ei.Pare speriată dar se vede clar ca lumina zilei că e extrem de încordată și nervoasă.Dar,în ciuda aparențelor,posedă un curaj de neînchipuit.

"În secunda asta îi lași să plece." spune ea pe un ton autoritar,uitându-se înspre Alma.

Privirea acesteia se întunecă și o prinde pe Bella de gât,împingând-o cu forță și lipind-o de perete.

"Ascultă la mine,pacoste ce ești,dacă tu crezi că o să scăpați așa ușor după ce mi-a murit prietena din cauza voastră,te înșeli amarnic!" strigă și o lovește puternic cu palma peste față,dar Bella ripostează și o lovește cu piciorul în genunchi.

Adrenalina începe să își facă loc și prin organismul meu iar amorțeala dispare și ea, așa că,în timpul în care Alma nu e atentă,reușesc să mă ridic de jos și mă duc să îi desfac lanțurile lui Hayley.Bella rămâne țeapănă văzând-o pe Alma cu arma îndreptată spre ea.

"Ce prietenă ți-am omorât,idioato?!" urlă ea.

"Emma a murit din cauza loviturii la cap provocate de amica voastră afurisită!Acum vă omor eu pe voi,nici nu aveți idee de când aștept să fac asta."

Mă apropii brusc de Alma și o prind de mijloc cu o mână în timp ce o folosesc pe cealaltă pentru a îndrepta arma mea spre capul ei.

"Sau o să te omor eu." îi șoptesc la ureche pe un ton rece."Nici nu ai idee de când aștept eu să fac asta."

Încearcă să se zbată și să scape din strânsoarea mea,dar nu reușește deoarece sunetul armei se face auzit,ceea ce le face pe Hayley și pe Bella să tresară speriate.

Alma cade pe jos,alături de Devon,iar noi nu mai ezităm și ne luăm imediat tălpășița din clădirea respectivă,fără să scoatem un sunet.

Sunt frânt,mă doare tot corpul și simt că nu mai am aer,dar toate astea au meritat atâta timp cât am reușit să scăpăm în viață de aici.

Presimt că pentru o vreme nu o să mai am parte de genul ăsta de probleme și voi putea,în sfârșit,să respir ușurat.

Asta dacă nu aș mai omorî oameni.