Shape Shifted

Capitolul 95

Doar muzica se mai aude în mașină.Eu nu zic nimic și am de gând să tac din gură până ajung acasă.Coșmarul ăla a fost groaznic,nu îmi doresc să mai văd imaginile alea în fața ochilor mei vreodată.Sunt mai mult decât sigur că nu le voi putea uita,ceea ce mă enervează la culme.Ei,cel puțin știu că nu voi avea parte de vreun accident până acasă.Bella conduce cu o viteză mult mai mică decât cea pe care o ating eu de obicei.E atentă la drum și dacă îi apare un obstacol în cale îl evită,spre deosebire de....Doamne,Hayden,încetează.Nu ai făcut nimic rău.Doar ai visat,idiotule.

"Ești ok?"mă scoate vocea ei din gânduri."Ești mult mai tăcut ca de obicei."

"Mhm,sunt bine." îi răspund și îmi trec o mână prin păr,oftând ușor.

"La ce te gândești?"

"La nimic important.O să îți povestesc acasă."

"Hayden..."

"Am zis că îți povestesc acasă,Bella."repet pe un ton mult mai dur."Tu doar fii atentă la drum."

. . .

PERSPECTIVA BELLEI

"Suntem acasă acum.Îmi poți spune despre ce e vorba?E legat de visul ăla?"îl întreb pe Hayden în timp ce ne schimbăm în niște haine mai comfortabile.

"Of,Doamne,nici că ai fi uitat." răspunde el și începe să râdă ușor."Fie,o să vorbesc.Între timp,fă-ți bagajele."

"Bagaje?Pentru ce?" întreb confuză și puțin panicată.

Doar nu are de gând să mă dea afară din casă sau ceva,nu?

"Ți-am promis că te duc la mare,corect?"

"Oh..." e tot ce reușesc să spun,având în vedere că sunt surprinsă de faptul că vorbește serios.Credeam că spune asta doar ca idee.Plus că realitatea se decide să mă lovească precum o palmă peste față și îmi amintesc că nu am cum să merg.

"S-a întâmplat ceva?"

"Pot să te întreb ceva,fără să te superi pe mine?" vocea mea e joasă,abia perceptibilă.

"Sigur,ce e?"

Oftez.

"Ai făcut vreo rezervare sau...nu știu,ceva ce ne-ar putea împiedica să amânăm asta câteva zile?"

Privirea sa devine gânditoare,dar nu pentru mult timp.Scutură din cap.

"Nup,nu am rezervat nimic.Îmi place să fiu spontan."

Oftez din nou,dar de data asta de ușurare.

"Stai,de ce să amânăm asta?" se decide să întrebe,iar eu roșesc.

"Eu...nimic.Nimic important." mă uit în jos,evitând contactul vizual.

"Vorbește cu mine."

Vocea interioară îmi spune că ar trebui să tac din gură și să schimb subiectul discuției,poate-poate scap de conversația asta...stânjenitoare.

"Hei,ai o pastilă sau ceva pentru dureri de cap?Și ce ar fi să comandăm ceva de mâncare?Poate o pizza?Și niște înghețată?Ce spui?Nu ar fi o idee bună?"

Vocea mi se subțiază.Cred că se vede de la o poștă că încerc să schimb subiectul.

"Poftim?Ce te-a apucat,Bella?" râde.

"Nimic.Doar mă doare capul și am poftă de pizza și înghețată.Majoritatea fetelor au pofte și dureri de cap atunci când...of,la naiba!" realizez că mă dau de gol și îmi acopăr fața cu palmele.