Shape Shifted

Capitolul 34

"Am spus că mă simt bine!" mă răstesc la antrenorul meu,care nu face altceva decât să mă frece la cap cu ideea lui de a merge la un control medical.Dar nu am nevoie,mă simt bine acum,sunt în regulă.Mă doare puţin capul,dar sunt în regulă.

"Nici nu discut,mergem chiar acum la doctor.Nu vreau să te văd din nou în situaţia asta și mai ales nu în timpul campionatului." îmi răspunde el pe același ton pe care l-am folosit și eu.

"Ce nu înţelegi din -"

"Hayden..." mă întrerupe Bella din a mă revolta. "Te-ai mai simţit așa,ceva nu e în regulă cu tine.Ai leșinat de două ori în două zile,eu zic să vedem ce se tot întâmplă."

"Bine,fie,la naiba." mă dau bătut și mă ridic în picioare de pe prosopul pe care presupun că am fost întins.

Ne îndreptăm spre vestiare pentru a pune niște haine pe noi, apoi să plecăm.

"La dracu'." înjur în timp ce îmi duc degetele spre tâmple,simţind cum senzaţia de ameţeală mă cuprinde.

"Vezi?Ţi-am zis că ceva e în neregulă."

"Știu,Bella.Știu că nu sunt în regulă,dar pur și simplu nu suport doctorii." spun și simt cum mâna ei mică se așează blând peste braţul meu.

"O să fie bine,vei vedea.Haide,mergi și schimbă-te." îmi zâmbește și mă sărută scurt pe obraz.

. . .

"Hayden Smith?" mă strigă o femeie nu foarte înaltă și destul de plină,căreia nu puteam să îi ghicesc vârsta.

"Da,eu sunt." răspund și mă ridic de pe băncuţa pe care aștept alături de Bella,Gregg și antrenor.

Urăsc spitalele.Le urăsc de mic,de când am fost bătut crunt de tata și am fost nevoit să vin aici,unde m-am învârtit două ore pentru a căuta ajutor și nu s-a uitat nimeni la mine.

"Poţi intra în cabinet.Doctorul te așteaptă."

"L-aș putea însoţi?" se aude vocea antrenorului în spatele meu,la care femeia dă din cap afirmativ drept răspuns.Pășesc alături de el pe ușa cabinetului,în timp ce Bella și Gregg rămân afară.

"Intră,te rog." mă poftește doctorul înăuntru iar eu nu pot să fac altceva decât să analizez împrejurimile și să observ că totul e alb."Ia un loc."

Scrie ceva pe niște foi dintr-un teanc pe care îl are pe biroul său,apoi se ridică și se apropie de mine.

"Deci,care este problema?" 

Nu fac altceva decât să tac din gură.Am o senzație ciudată de teamă.Antrenorul îmi observă tăcerea și alege să răspundă el pentru mine.

"Am venit pentru niște analize de sânge,s-a simţit ciudat în ultimele zile.A leșinat de două ori de ieri până azi,ameţește,îl doare capul..."

"Aha,înţeleg.Deci nu aveţi idee de la ce ar putea fi toate astea,nu?Poate are o lipsă mare de calciu.Dar,da,vom face niște analize pentru orice eventualitate."

Ia o seringă și un ac foarte subţire.Mirosul de spirt își face prezenţa,în timp ce îmi leagă o chestie de braţ ce mă face să amorţesc.

"Ia spune-mi,ai frică de ace,de sânge sau alte lucruri de genul ăsta?"

La auzul cuvântului "sânge" mă încordez ușor și ochii mi se duc direct înspre o cicatrice veche de pe interiorul braţului drept,unde am fost zgâriat cu cuţitul de către tatăl meu ca mai apoi să fiu dat și cu capul de podea.Mă mir că încă sunt în viaţă.Acela a fost momentul în care am avut nevoie de îngrijiri medicale și nu le-am obținut.