Shape Shifted

Capitolul 17

Privesc teama de pe faţa lui Hayden și modul în care devine tot mai încordat.Nici nu își găsește cuvintele,de parcă îi e și rușine să povestească ceva legat de trecutul său.

"Bella,eu...nici nu știu de unde să încep,totul e prea brusc." spune și își apleacă privirea în jos,încruntându-se.

"Calmează-te.Nu ai de ce să te îngrijorezi,sunt doar eu."

"Și dacă am de ce? Dacă se întâmplă să îmi spui că te depășește situaţia și nu mă poţi ajuta?"

"Știm amândoi că nu se va întâmpla asta." îi zâmbesc și îi iau mâinile într-ale mele.

Pot observa cât de frică îi este numai de amintire.Îi tremură încheieturile și palmele îi transpiră.

"Hayden,uită-te la mine."

Ochii lui albaștri se așează peste ai mei.

"Aveam 12 ani." începe el. "Se împliniseră 3 ani de când făceam înot și eram în al doilea an de performanţă.Ambii mei părinţi trăiau pe atunci și eram cât de cât o familie normală."

Înghite în sec și își încleștează maxilarul atunci când spune "familie normală."

" Eram în timpul unui campionat și luasem o medalie de aur.În fine,singura căreia îi păsa de acest lucru era mama.La un momendat a coborât din tribună ca să mă felicite pentru reușită și nu știu când și cum,a alunecat și a căzut direct în bazin.Nu știa să înoate așa că s-a dus repede sub apă.Cum nimeni nu părea să fi observat acest lucru și cu atât mai puţin să reacţioneze,am sărit în bazin după ea și am încercat să o scot la suprafaţă.Dar cum aveam 12 ani și forţă 0,mi-a luat cam mult timp.Odată ce am ajuns la margine,taică-miu a scos-o afară după care am ieșit și eu.Am încercat să îi fac manevre de resuscitare dar nu am prea reușit,au venit și paramedici dar...nu s-a mai putut face nimic.O pierdusem."

Ochii lui se umezesc ușor,dar nu lasă lacrimile să se scurgă în jos,pe obraji.

"După toată treaba asta,tatăl meu a devenit foarte rece și distant.M-am certat odată cu el,nu mai știu din ce motiv și mi-a spus : "Numai din cauza ta a murit maică-ta.Tu și concursul tău idiot."Moartea mamei a fost un coșmar pentru mine,am luat bătaie de nenumărate ori din cauza asta.Am fost închis în dulap,în debara,în frigider,pe balcon,sau în orice alt spaţiu minuscul,aceasta fiind așa-zisa pedeapsă pentru că luam o notă mică sau orice altceva de genul.Nu că i-ar fi păsat de notele mele,el doar căuta prilej de răzbunare."

Încerc să îi mângâi ușor obrazul dar se ferește din instinct.

"Crescusem și aveam vreo 16 ani.M-am certat din nou cu el și a vrut să mă bată iar,dar am ripostat dându-i un pumn în burtă și m-am trezit pus pe jos cu cuţitul la gât,el spunându-mi că dacă mai îndrăznesc să ridic mâna la el vreodată,se va răzbuna pe mine în cel mai crunt mod posibil,adică mă va omorî."

Stau aici,în faţa lui și efectiv îmi duc palmele la gură,șocată,simţind cum valuri de lacrimi încep să se rostogolească în jos pe obrajii mei.

"Ca să...ca să înţeleg și eu..." mă bâlbâi. "Erai vânăt pe faţă din cauză că te lovise tatăl tău?Și...și claustrofobia,era din cauza "pedepsei"? Și șocul pe care l-ai avut atunci când tatăl tău a murit a fost pentru că tu credeai că vei rămâne cu adevărat singur?"

Dă din cap afirmativ.

"Și de asta mi-am dat și ultima gură de aer din mine ca să te scot pe tine la suprafaţă atunci.Am luat totul personal."

Nu pot să cred că o persoană așa bună ca el a primit atâtea palme de la viaţă.

Hayden nu e deloc un tip rău.E chiar un băiat bun.

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Chiar i-am spus absolut totul Bellei?Wow,nici nu pot să cred că am fost în stare să fac așa ceva.Dar m-am simţit bine.E bine atunci când spui tot ce ai pe suflet cuiva care te ascultă.E o senzaţie nouă pentru mine.

Fata asta mă schimbă,la modul cel mai serios.

. . .

Pentru că era și timpul,am ajuns la bazinul de înot,unde tipa cea nouă nu a întârziat să apară.Sunt doar eu și ea,Gregg nu este pe aici.

Oh,minunat.Și acum ce mai urmează,să apară Bella din capătul celălalt de bazin și să îmi propună să facem sex în trei?Ce naiba?

"Smith!Concentrează-te!" strigă antrenorul spre mine,întrerupându-mi gândurile.

"Scuze,ce?" scutur din cap și mă uit la el confuz.

"Facem record azi? 200 metri în stilul fluture,să nu îmi depășești timpul de data trecută."

"Chiar trebuie? Nu sunt deloc în apele mele." mă încrunt.

"Pe blockstart!" strigă el,nebăgându-mă în seamă.

La fluierul său mă arunc în apă și  fac câte lungimi este nevoie.Reușesc să îmi bat recordul.

"Vreau să scot un minut."Îi spun încrezător antrenorului meu,în timp ce mă urc înapoi pe blockstart.

"Smith,nu ai cum să faci un minut.Ia o pauză. "

Nu știu ce m-a apucat...

"Nu până nu văd că pe cronometrul ăla apare un minut." zic ușor nervos.

"Hayden, parcurgerea acestei dinstanțe în doar un minut e imposibilă oricât ai încerca!"

Nu îmi pasă.Eu tot încerc.

"Eu pot să înot pe spate?" întreabă tipa de lângă mine iar antrenorul pare să fie de acord.

Tatuajul de pe spatele său îmi sare din nou în ochi și mă face să îmi pun din nou aceeași întrebare : de ce mama naibii ar avea o înotătoare un tatuaj cu o săritoare în apă?

"Luaţi locurile!" strigă antrenorul meu,după care îmi iau poziţia de start și încerc să mă concentrez.

La auzul fluierului mă împing cu putere în faţă și mă arunc în apă.Odată ajuns la suprafaţă,încep să îmi mișc braţele și picioarele cât de repede pot.

Primele două lungimi de bazin le înot fără probleme,dar de la a treia lungime deja am probleme.

Simt că rămân fără aer și că încep să mă doară umerii ca dracu'.Îmi înţepenește ceafa și prin urmare,nu mai pot lua aer cum trebuie iar apa îşi face loc în căile mele respiratorii.Încerc să dau apa afară prin tuse,dar asta nu mă face decât să înghit și mai multă apă.Mâinile și picioarele mele se opresc și încep să mă simt din ce în ce mai ameţit.Sunt înconjurat de albastru și după câteva secunde spatele meu lovește ceva tare,ca mai apoi ochii mei să se închidă complet.Tot ce pot vedea acum în faţa ochilor mei e negru.Inima începe să îmi pompeze sânge din ce în ce mai încet și amorţesc.Intru într-o stare în care,practic,nu am nimic mai bun de făcut decât să pretind că sunt mort.

. . .