Shape Shifted

Capitolul 49

Aud fluierul lung al arbitrului,care ne dă de înţeles că trebuie să ne urcăm pe blockstarturi.Simt că îmi tremură genunchii și cum îmi bate inima cu putere.

"Luaţi locurile!" se aude vocea acestuia în difuzoare.Mă aplec,îmi duc un picior în spate iar cu mâinile prind marginea blockstartului.

Preţ de o secundă scanez tribuna,unde o zăresc imediat pe Bella,ai cărei ochi verzi sunt aţintiţi spre mine,inspirându-mi încredere.La semnalul de start mă împing cu forţă și mă arunc în apă,gălăgia din jurul meu dizolvându-se instantaneu.

PERSPECTIVA BELLEI

Urc în tribuna plină de oameni și spre norocul meu prind un loc liber pe rândul din faţă.

Sunt foarte mulţi oameni aici,iar jos,lângă bazin,sunt o mulţime de înotători,fie mai mici sau mai mari.Toţi sunt înalţi,chiar dacă sunt fete sau băieţi.Se vede de la o poștă că au mușchi și să nu mai spun de umerii laţi.

Recunosc imediat persoana pe care o căutam,observându-i cercurile olimpice de pe spate.Ar trebui să își amintească uneori de ce le are,poate așa va căpăta mai multă încredere în el când vine vorba de sportul pe care îl practică de atâţia ani.

Un fluierat lung se aude iar 10 dintre toţi înotătorii aflaţi acolo își ocupă poziţiile.Hayden își întoarce privirea spre mine pentru scurt timp și pot vedea de aici cum un zâmbet mic se așează peste chipul său.Când semnalul de start este dat,toţi mușchii lui se încordează și se aruncă cu putere înainte,executând o săritură în cap perfectă.

Ceilalţi înotători au ieșit deja la suprafaţă,înaintea sa,el făcându-și apariţia ultimul.Ceea ce e ciudat e că în momentul în care iese la suprafaţă braţele lui se mișcă într-un ritm ceva mai lent decât al celor din jur,dar,cu toate astea,ia viteză și pare că nici nu se chinuie să alunece pe apă.

Nu știu cum face asta,poate se întinde mai bine?Probabil.Ceilalţi par că se grăbesc să îl ajungă din urmă,el fiind acum primul.

Atenţia mea asupra lui Hayden este întreruptă atunci când simt mâna cuiva bătându-mă ușor pe umăr.Îmi întorc capul și lângă mine este o fată cu părul roșcat spre șaten și ochii verzi,pe care o recunosc cu ușurinţă.

"Amy?" mă uit surprinsă înspre ea."Ce faci aici?Cât mă bucur să te văd!" exlam și o îmbrăţișez.

"Hei,și eu mă bucur să te văd!" îmi zâmbește. "Am auzit de concursul ăsta și am venit ca spectator.Mereu vin să mă uit când sunt concursuri aici.Îmi amintește de vremurile bune."

"Vremurile bune?Ce vrei să spui cu asta?"întreb confuză.

"Am fost și eu înotătoare cândva.Am practicat acest sport vreo 10 ani,dar m-am accidentat urât și a trebuit să renunţ." face o pauză scurtă."Și uite ceva ce îmi place să fac.De fiecare dată când vin să mă uit la un concurs,ţin cu concurentul de pe culoarul 5."

"De ce tocmai cinci?"

"Pentru că sunt născută în ziua de cinci,în luna a cincea,la ora cinci dimineaţa și la cinci ani începusem să fac înot.E un fel de număr norocos pentru mine.Și când mergeam la competiţii sau antrenamente,eram pusă pe culoarul cu numărul ăsta." ochii ei se fac cât cepele atunci când se uită înspre bazin."Hei,uite ce viteză are cel de pe patru!" spune și arată înspre culoarul respectiv,unde Hayden îi întrece pe toţi.

Jur,băiatul ăsta e prea bun în ce face.

"Și cel de pe culoarul cinci e al doilea!" zâmbește larg. "Tu cu cine ţii?"

Nu mai apuc să îi răspund căci Hayden își termină turele de bazin și lovește peretele cu putere la finalul cursei.Toată lumea începe să aplaude în timp ce iese din bazin,iar el pare puţin nedumerit,neștiind de ce îl felicită toată lumea.Asta până să își dea jos casca și ochelarii și să se uite înspre tabela unde sunt afișaţi timpii fiecărui concurent.

Surprinderea se așează pe chipul său și un zâmbet larg îi apare,atunci când vede că a stabilit un record naţional.Își duce palmele la gură,nevenindu-i să creadă că a fost capabil de așa ceva.

"Revin imediat." îi spun rapid lui Amy și o iau la goană înspre scări,coborând din tribună.

Hayden mă zărește și începe să facă pași mari înspre mine,trecând pe lângă multitudinea de oameni din jurul său în timp ce și eu mă apropii de el. Odată ajuns lângă mine,își întinde braţele musculoase și ridică în brațe,strângându-mă la pieptul lui.Corpul său umed și cald e lipit de al meu și sincer nu mă deranjează faptul o să îmi ud hainele.Parcă pot să și simt felul în care inima îi bate cu viteză.Își ascunde faţa în scobitura gâtului meu și pe lângă apa rece ce se scurge de pe corpul lui,pot simţi niște picături calde gâdilându-mi ceafa.

"Mulţumesc,Bella."murmură el,sunetul vocii lui mângâindu-mi auzul.

"Pentru ce?Este meritul tău.Tu ai fost în bazin,nu eu."

"Îţi mulţumesc că ai fost lângă mine și nu m-ai lăsat nici în ruptul capului să renunţ în ciuda a câte mi s-au întâmplat zilele astea." spune și își ridică ușor capul pentru a mă privi în ochi, punându-mă jos.Câteva lacrimi mici se află în ochii săi,dar de data asta sunt lacrimi de fericire,ceea ce așteptam de mult timp să văd în ochii lui.Are un zâmbet extrem de larg.Nu l-am mai văzut în viața mea așa de fericit.

Atenţia lui este distrasă pentru scurt timp de către antrenorul nostru care și-a făcut apariţia.

"Să mergem să îţi dea medalia."spune acesta și îl apucă de braţ pe Hayden.

"Bine,vin acum.Bella,mergi în tribună,ok?Îţi fac eu semn să cobori."

"Ok." îi răspund simplu și mă întind pentru a-i oferi un sărut scurt pe buze,după care mă îndrept spre tribuna mare și gălăgioasă,așezându-mă la loc alături de amica mea.