Shape Shifted

Capitolul 31

Odată ce ajungem în dormitor ne întindem în pat și tragem plapuma peste corpurile noastre,fără să mai dăm jos prosoapele de pe noi.

"Bella,îmi poţi spune ce s-a întâmplat?" mă întreabă Hayden ușor speriat,fără să aibă vreo idee legată de evenimentul nefericit de acum câteva minute. "Știu că am venit în casă,mi-a venit să vărs,apoi m-am trezit în duș cu tine scuturându-mă și strigând la mine.Nu mai pricep nimic."

"Te-am băgat în duș pentru că aveai febră mare și trebuia să te răcorești cumva.Niciunul din noi nu știa ce e cu tine,ţi se mișcau ochii în toate direcţiile și...păreai...nu știu...speriat de ceva."

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Pe măsură ce Bella îmi explică ce mama dracului s-a întâmplat cu mine încep,încetul cu încetul,să îmi amintesc cât de aiurea mă simţeam,cum corpul îmi ardea și tot ce era în jurul meu părea a se învârti.Întunericul apăruse brusc în faţa ochilor mei iar eu nu mai eram capabil de nicio mișcare.Tot ce îmi amintesc e că m-am trezit în duș,cu apa rece curgându-mi pe corp și cu Bella strigând la mine.

Întrebarea este : de ce? De ce s-a întâmplat asta?Până să intru în casă,totul era perfect normal,iar după ce am închis ușa,am început să mă simt ca ultimul om corupt de panică.

Și totuși de ce m-am panicat?

"Am jurat că o să mă răzbun pe el când o să am ocazia..." îmi răsună în minte o voce foarte cunoscută.

Mă ridic din pat și mă duc înapoi la baie pentru a mă spăla pe dinţi și pentru a mă gândi puţin.

Ce naiba voia să spună John cu asta?Nu mai înţeleg nimic.Am nevoie de explicaţii.

Ochii mei au rămân fixaţi pe oglinda din baie și da,în mod evident ceva nu e în regulã cu mine.

"În ce fel crezi că ar fi vrut John să se răzbune pe tata?" o întreb pe Bella atunci când intru înapoi în dormitor pentru a mă așeza înapoi în pat.

"Poftim?" mă întreabă confuză,ridicându-se în șezut pentru a fi la același nivel cu mine.

"Adică...nu știu,crezi că trece el atât de ușor peste faptul că tatăl meu i-a ucis fiul?Crezi că nu ar vrea să se răzbune și acum?"

Acum îmi amintesc ce s-a întâmplat.Totul e mult mai clar.Intrasem în panică din cauza cuvintelor lui John,iar din cauza fricii mi s-a făcut rău.Mi-a rămas întipărită în minte expresia lui plină de dezgust pe care o avea atunci când  pronunţa numele tatălui meu.

"Și ce crezi că ar fi putut să facă?Tatăl tău nu mai e printre noi,iar tu nu ai nicio vină.Încearcă să te calmezi." zice ea și își așează blând o mână peste maxilarul meu încleștat cu putere.Se apropie ușor de mine și îmi oferă un sărut cald pe gât,făcându-mă să mă încordez și să îmi mușc buza inferioară.

"Dacă mai faci asta,o să zboare prosopul ăla de pe tine cât ai clipi." îi spun și zâmbesc într-un mod pervers.

Mâinile ei se așează peste pieptul meu iar chipul ei se apropie ușor de al meu.Ochii săi verzi se uită în ai mei,un zâmbet jucăuș aflându-se pe faţa ei frumoasă.

"Și crezi că îmi pare rău? O mână îmi trebuie să procedez la fel și cu tine." zice și începem amândoi să râdem ușor.

Îi prind șoldurile în palme și o ridic în sus,așezând-o peste mine.

"Să înţeleg că acum nu îţi mai e rău,nu?"

"Arăt de parcă mi-ar fi rău?" îi răspund și o trag spre mine,lipindu-mi buzele de ale ei și sărutând-o apăsat.