Shape Shifted

Capitolul 10

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Nu vreau decât să mă duc acasă.Vreau să mă întind în pat și să dorm.Vreau doar să mă calmez cumva.

De fapt,acasă e taică-miu și nu știu cât de bine mi-ar pica să îl văd.Să mă duc la bazin? Sunt rupt se oboseală dar mai bine așa decât să îmi învineţesc și cealaltă parte de faţă.Sunt sigur că îmi va rămâne o cicatrice.

Gândurile îmi sunt întrerupte de soneria telefonului meu.

"Alo?" răspund,neștiind al cui este numărul de telefon.

"Hayden Smith?" se aude o voce de femeie destul de cunoscută.

"Da, eu sunt.Cu cine vorbesc?

"Salut,sunt profesoara de muzică.Am nevoie de tine și de restul elevilor din trupa liceului să veniţi pentru o oră la sala de muzică.Anunţă-i și pe ceilalți,te rog."

"Nu îi cunosc pe ceilalţi și nici nu am numărul lor de telefon." zic sec,dorind să închei apelul ăsta idiot cât mai repede.

"Atunci anunţ-o pe Bella măcar,e partenera ta."

Nici că scap.

"Bine,fie,o să îi spun,la revedere."

La naiba.Chiar nu poate să o anunţe și pe ea? Ok,adio bazin,adio mers acasă,hai să mai mergem puţin la școală pentru că am destulă energie încât să îmi ţipe boxele alea în creier.De ce trebuie să se complice lucrurile așa?

Caut numărul Bellei în agenda telefonică și îi scriu rapid un mesaj.

Hayden : Trebuie să mergem la sala de muzică,m-a rugat profa să te anunţ.

Bella : OK. Îmi răspunde scurt la mesaj,poate chiar prea scurt și sec.

Sunt supărat pe ea,într-adevăr,și sincer,nu încerc să dau de ea prea curând.

Ajung la şcoală,mă îndrept spre sala de sport unde se țin cursurile astea și bineînţeles că e doar Bella în sală și că nu a mai venit nimeni altcineva,pentru a face situaţia și mai incomodă decât era deja.

PERSPECTIVA BELLEI

Mi-a amorţit fundul pe banca asta de când aștept.De ce sunt numai eu aici? E ora două după amiaza,ar fi trebuit să mai apară și alţii.Sau oare m-a chemat profa doar pe mine?

Respiraţia îmi este tăiată pentru scurt timp atunci când îl văd pe băiatul masiv cu un mănunchi de cârlionţi în cap venind spre mine.Se așează lângă mine pe bancă,la o distanţă decentă.

Timpul tot trece și nu apare nimeni, iar liniștea devine din ce în ce mai apăsătoare.

"Hayden...?" îl "strig" cu mici ezitări,dorind să sparg gheaţa.

"Da?" îmi răspunde calm,de unde eu mă așteptam să se ridice de pe bancă,să mă ia pe sus și să mă dea cu capul de pământ.

"Chiar nu ai de gând să zici nimic,nu?"

"Ce frumos e afară,și îmi place manichiura ta.Unde ţi-ai făcut-o? Aș vrea și eu una."

"Foarte matur." îmi dau ochii peste cap.

"Numai voi sunteţi aici,copii?" aud o altă voce.

"Aparent da." îi răspund cât de cât politicos profesoarei,care apare pe neașteptate aici.

"Dacă tot nu e aproape nimeni,pot pleca? Am antrenament." spune Hayden,nemaiavând răbdare să stea aici.

"Doar jumătate de oră vă ţin dacă sunteţi numai voi doi,apoi puteţi pleca unde vreţi,de acord?"

"Bine,la naiba." răspunde nervos.

Îi dau un cot mai pe ascuns pentru a-l face să înceteze cu atitudinea asta,mai ale atunci când vorbește cu profesorii,dar tot ce obţim de la el a este o privire rece.

"Uitaţi,am aici niște mișcări de dans pe care aș vrea să le exersaţi." ne spune și pornește videoproiectorul din sală,mișcările de dans fiind ilustrate clar și pas cu pas pe peretele alb.

"La ce am dat probă la muzică dacă trebuie să dansez?" întreabă Hayden plictisit.

"Pentru că e trupa școlii, nu trupa de dans sau de muzică." îi răspunde profesoara după care îi aruncă un zâmbet victorios şi pleacă.

Atât eu cât și Hayden încercăm să reproducem mișcările respective sar sfârșim prin a ne ciocni unul de altul de cel puţin 10 ori în maxim 5 minute.

Aud un telefon sunând,întrerupându-ne mișcările,iar Hayden iese rapid afară pentru a răspunde.