Shape Shifted

Capitolul 42

"Suntem aproape de ieșire,acolo trebuie să avem mare grijă,există riscul de a fi camere sau paznici." ne spune Hayden în șoaptă,continuând să ne îndrume spre ieșire.

"Păi și dacă dăm de ei ce facem?" îl întreb confuză.

"Ai o armă.Folosește-o."

"Îmi este frică,Hayden." zic și îl strâng ceva mai puternic de braţ.

"Și mie...recunosc.Și mie îmi este frică.Dar nu avem ce face,trebuie să ieșim cumva de aici.Doar...încercaţi să nu vă panicaţi."

Nu suntem doar noi speriate.Se vede clar ca lumina zilei că și lui îi e teamă.E extrem de încordat și se zăresc mici urme de transpiraţie pe fruntea sa.Pot să îi simt pulsul rapid prin venele de la încheietură,de unde îl ţin pentru a sta aproape de el.

Tot mergem și zărim ieșirea,iar liniștea din jurul nostru este tulburată de un telefon.

"Taci,taci,taci,taci,taci!" șoptește Hayden,foarte repede,apăsând cu disperare pe ecran pentru a-și opri telefonul din sunat.

Clipește și oftează cu putere,după care își pune telefonul la loc,în buzunarul de la spate al blugilor.Continuăm să facem pași dar el se oprește dintr-o dată,un amestec de surprindere și panică citindu-se pe faţa sa.

"Credeaţi că o să scăpaţi așa ușor?Oh,nu,nu,nu...greul abia acum începe." se aude o voce de fată,de undeva din faţa lui Hayden,dar nu îmi pot da seama cine e.

"Să nu încercaţi să faceţi vreo mișcare." ne spune o altă voce decât cea pe care am auzit-o înainte.

Îmi mișc ușor capul pentru a vedea dincolo de umărul lui Hayden și zărim două fete,care par de vârsta mea.Pe măsură ce se mai apropie de noi,reușesc să le observ mai bine trăsăturile și am parte de un șoc.De ce naiba sunt niște persoane de doar optsprezece ani implicate în asemena tâmpenii?

"Alma?Emma?Ce mama naibii faceţi aici?" aproape ţip,nervii și confuzia aflându-se în tonul meu.

"Ţi-am spus să te îndepărtezi de el,Bella.Nu ai vrut să mă asculţi,acum suferi alături de el." îmi reproșează fata cu părul creţ.

"Poftim?Dar ce treabă aveţi voi cu ce se petrece aici?"

"Unchiul ei a vrut răzbunare pentru ceea ce a făcut tatăl lui Hayden.Cum eu sunt prietena ei,am ajutat-o, logic.Dar cum tatăl lui era mort,ce era de făcut?Ne răzbunăm pe el prin fiul lui,iar cea mai mare slăbiciune a lui ești tu,așa că am avut unde să atacăm." îmi explică Emma,cu o atitudine de superioritate.

Ce dracu'?

"Alma,John era unchiul tău?" întreb șocată.

Nu mai pricep nimic.Deci,unchiul prietenei mele care acum nu îmi mai e prietenă vrea să se răzbune pe tatăl iubitului mei pentru că i-a ucis fiul,dar a ales defapt să se răzbune pe iubitul meu,luându-mă de lângă el,pentru că tatăl lui e mort și nu a avut altă alternativă?

Oh,stai,înţeleg mai bine decât credeam.

"Nu, Bella,era copilul meu.Fii serioasă,cât de proastă ești de nu înţelegi nimic?" spune Alma plictisită. "Dacă Hayden mi-a ucis unchiul,eu sunt cea care se răzbună acum."

"De unde naiba știi tu că el ţi-a ucis unchiul?"

"Sunt camere de luat vederi pe aici, deșteapto."

Tac din gură,iar Alma își ridică unul dintre braţe,în mâna sa aflându-se o armă îndreptată spre Hayden.

"Spune-ţi rugăciunea,prietene." zice pe un ton malefic.

"Alma!Ce dracu',pune pistolul ăla jos!" strig înspre ea iar atât eu,cât și Hayden,ne îndreptăm armele spre ea și Emma.

Dar nu apucă să îmi mai răspundă sau să facă vreo mișcare,căci o altă persoană sare din spatele ei și o lovește cu ceva după cap,procedând la fel și cu Emma.Amândouă cad late pe jos,cu toate că,în mod evident nu sunt moarte.

Mă uit  la Hayden iar el la mine,neștiind ce se petrece.După scurt timp,realizez că acea persoană nu e altcineva decât Amy,care nu mai e lângă mine de ceva timp iar eu nici măcar nu mi-am dat seama.

"Cum te-ai furișat așa?" o întreabă Hayden,surprins de mișcarea ei.Nici măcar el nu a observat când s-a desprins de el.

"Crede-mă,având în vedere cât timp am stat aici,cam știu pe unde să mă furișez." îi răspunde,râzând ușor.

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Le iau pe Bella și pe Amy și o rup la fugă înspre mașină,unde suntem așteptaţi de Gregg.Să sperăm că nu ne mai stă nimeni în cale,vreau doar să plecăm acasă teferi și nevătămaţi,am o stare tare ciudată.

"Careva rănit?" ne întreabă el,odată ce reușim să urcăm în mașină.

"Totul bine,hai să plecăm de aici." îi răspund iar el pune imediat mașina în mișcare.

Acel bloc ciudat și plin de secrete întunecate se îndepărtează de noi,iar eu îmi dau capul ușor pe spate și clipesc lent,oftând cu putere.O mână mică mă bate ușor pe umăr.

"Hayden,te simţi bine?" aud vocea caldă a Bellei,răsunându-mi în urechi precum un cântec.

Un cântec de care îmi era dor.

"Da,am doar...am doar o stare aiurea.O să-mi treacă,nu îţi face griji."

"Um...gașcă?" ne întrerupe Gregg conversaţia. "Cine e tipa?Când a intrat aici?"

Pufnesc ușor,apoi îi răspund:

"Amy,el e Gregg,prietenul neu enervant.Gregg,ea e Amy,știu că vă pare bine de cunoștintă așa că nu mai lungim vorba,ok?"

Gregg îmi dă pumn în umăr,apoi începe să râdă.

"Și tu ești un idiot,acum suntem chit la capitolul complimente.Apropo...hei,Amy,unde locuiești?"

"Poftim?" întreabă aceasta de parcă ar fi ofensată.

"Unde stai?Presupun că vrei să te ducem acasă,nu?"

"Oh,da,scuze." își lipește palma de frunte și râde ușor."Stau pe Baker Street,e o casă mică undeva pe acolo."

"Locuiești singură?" intervine Bella în discuţie.

"Locuiesc cu sora mea mai mare,părinţii mei sunt plecaţi în străinătate."

"La ce liceu înveţi?" îi adresez și eu o întrebare la rândul meu,având în vedere că jucăm Să o cunoaștem pe Amy.

"La liceul central,e un loc drăguţ,dar nu prea am prieteni pe acolo." răspunde pe un ton trist.

"Ai putea rămâne în micul nostru grup,și noi tot la liceul central învăţăm." îi sugerează Bella.

"Chiar m-aș bucura.La urma urmei,m-aţi salvat și mi-ar plăcea să fim prieteni.Vă mulţumesc enorm că m-aţi scos din infernul ăla.Dacă vă pot răsplăti cumva să îmi spuneţi."

"Dacă nu le loveai pe Alma și pe Emma în cap nu scăpam de acolo.Sau cel puțin...nu scăpam toți vii.Și noi ar trebui să îţi mulţumim."

După acest schimb de mulţumiri Bella și Amy se îmbrățișează și se face liniște,astfel reușind să ne continuăm drumul spre casă.