Shape Shifted

Capitolul 87

Lenea pune stăpânire pe noi așa că nu facem altceva decât să ne cuibărim înapoi în pat.Hayden ia telecomanda și porneșe televizorul,iar eu nu fac altceva decât să îmi iau telefonul de pe noptieră,amintindu-mi că am două mesaje ce trebuie citite.Ating cu degetul micul ecran și deschid mesajul de la Hayley.

"Ce faci?Mai trăiești?Sau mai bine spus...mai trăiți?I-am trimis o grămadă de mesaje și lui Hayden,dar nu mi-a răspuns la niciunul.Încep să îmi fac griji,nu mai știu nimic de voi din ziua absolvirii iar la petrecere nu am avut cum să mai ajung deoarece a intervenit ceva.Am aflat de la Amy că nici ea și nici Danielle nu au mai reușit să ajungă dintr-un motiv pe care chiar nu îl mai țin minte.Scuze că ți-am trimis un mesaj atât de lung,dar chiar sunt îngrijorată.Te rog,răspunde-mi cât de repede poți."

Wow,chiar e îngrijorată.Oare Hayden chiar nu a mai umblat deloc cu telefonul?Cum de nu a văzut mesajele?

"Suntem ok,Hayden a avut câteva probleme de sănătate după petrecerea aia și pe telefon cred că nu a mai umblat.Nu îți face griji,suntem întregi." tastez și trimit mesajul iar ea răspunde cu un "Bine atunci" și câteva emoticoane.

Mă decid să îl deschid și pe cel de la mama,simțind cum inima mi-o ia la goană.

"Trebuie să vorbesc ceva cu tine între patru ochi,este urgent."

Mesajul ei este considerabil mai scurt decât cel primit mai devreme.

"Fir-ar să fie." înjur mai mult pentru mine și oftez,trântindu-mi capul pe pernă și închizându-mi ochii pentru două secunde.

"S-a întâmplat ceva?" mă întreabă Hayden.

"Mama...vrea să vorbească cu mine.Urgent."

"Despre ce?"

"Tocmai asta e,că nu știu despre ce și îmi este teamă.Nu știu ce aș putea să îi răspund."

Îl pot auzi cum oftează ca mai apoi să se ridice în șezut.Observ că e extrem de încordat iar privirea lui pare speriată.

"Și eu trebuie să vorbesc ceva cu tine,cred că și mai urgent decât ce vrea mama ta să vorbiți." murmură și își mușcă frustrat buza inferioară.

"E legat de coșmarul tău de azi-noapte?"

"Ce?Nu!" scutură din cap."Ceea ce vreau să spun e că -"

"Stai o secundă." îl întrerup iar el înghite în sec."Dar ce naiba ai visat la urma urmei?Și de ce nu vrei să îmi spui?"

"Nu cred că ți-ar face bine să știi,Bella.Nu vreau să te îngrijorezi.Te rog,ai încredere -"

"Am încredere în tine,Hayden.Ți-am mai spus de sute de ori și e adevărat.De ce mă întrebi asta de atâtea ori?"

Nu îmi răspunde,dar își pleacă privirea în pământ.Ce se întâmplă cu el?

"Hayden..."îi prind ușor mâna în a mea.

"Te întreb de atâtea ori pentru că am făcut atâtea tâmpenii în viața mea încât am senzația că nu mai sunt un om de încredere.Vreau să știu cum este să aibă cineva încredere în mine,nu prea am avut parte de așa ceva până acum.Dar nici nu cred că merit,oricum."

Îmi așez blând palmele peste fața sa și îi ridic ușor capul pentru a-l privi în ochi.Pot să simt cât de puternic și-a încleștat maxilarul.

"Am încredere în tine." îi spun și pot vedea cum buzele lui se întind într-un zâmbet mic."Dar...tu ai încredere în mine?"

"Bineînțelesc că am.Mereu am avut." îmi răspunde și îmi secunda următoare mă strânge la pieptul său cald.