Shape Shifted

Capitolul 72

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Pășesc ușor în clădirea întunecată alături de Bella,făcând amândoi posibilul să fim cât mai silențioși.

Sunt sigur că Hayley a fost adusă în clădirea asta.Ceea ce mi-a descris ea în telefon se potrivește perfect cu locul ăsta.Dar care e faza defapt?Ce se tot petrece aici?

"Bella,înainte să mergem mai în față,închide-ți telefonul.Cred că știi foarte bine de ce."

"Bine,închide-l și tu pe al tău." spune ea cu o voce tremurândă.

"Și ai grijă cum ții arma.Asta și faptul că trebuie să facem liniște." șoptesc."Stai în spatele meu."

Continuăm să avansăm și deja simt cum mușchii din corp încep să mi se încordeze și cum îmi crește ritmul respirației.Ajungem într-o sală mare și friguroasă,unde se pot găsi un fel de cuști ciudate.Zici că suntem la închisoare.

Mă uit în jur,iar când privirea mea ajunge pe tavan,observ ceva ce nu mi-aș fi dorit să văd vreodată.Sau mai bine spus,să existe.

Camere de luat vederi.

"La dracu',nu ne putem strecura amândoi.O să fim observați imediat." mârâi în timp ce îmi trec o mână prin păr.

"Păi ce facem?"

"Rămâi aici și stai de pază.Dacă vine cineva,tragi.De asta ai armă și gloanțe cât cuprinde."

"Ce?Hayden,nu te pot lăsa să mergi singur."

Se vede din tonul ei că este îngrozită.

"Serios,stai aici.E periculos să vii cu mine."

Bella oftează și clipește lent.Înțeleg că e speriată.Și eu sunt.Dar e prea riscant să o iau cu mine.

"Ai grijă de tine,bine?" zic și o sărut pe obraz,văzând cum lacrimile se scurg din ochii săi verzi.

Drăcie,nu rezist să o văd așa.

"Iubito,nu plânge." îmi lipesc fruntea de a sa,așezându-mi palmele peste umerii săi."O să fie bine.îți promit."

"De ce toate problemele trebuie să fie pe capul nostru?" întreabă ea cu o voce mică."Vreau doar să respirăm liniștiți pentru o zi.Oare cer prea mult?"

"Știu cum te simți.Și eu mă întreb același lucru în fiecare zi dar se pare că nu mai primesc niciun răspuns."

"Ce o să facem dacă nu se termină nimic din toate astea?O să trăim așa la nesfârșit?"

"Știi cum se spune : Dacă treci prin iad,mergi mai departe! "

Își mușcă buza.

"Doar rămâi aici și încearcă să faci liniște,nu ți se va întâmpla nimic cât timp mă învârt eu prin clădirea asta."

"Bine...ai grijă de tine,Hayden."

. . . 

Cu cât înaintez mai tare,cu atât mă trec mai mulți fiori,fie ei de frig sau frică.Serios?Ăștia au sute de camere de luat vederi dar nu își permit naibii un calorifer?

Trec de sala respectivă și ajung pe un hol lung,cu mai multe uși.Se aud câteva zgomote,dar nu îmi pot da seama de unde.În schimb,îmi pot da seama că sunt urlete și cred că mai pot auzi ceva ce seamănă cu niște lovituri.

Continui să fac pași,dar nu o pot face pentru mult timp căci aud o voce în spatele meu.

"Hei,tu!Stai pe loc!"

La dracu'.

O figură înaltă și destul de bine-făcută,dar de aici nu se vede mai mult decât o umbră.Rămân țeapăn,dar nu foarte mult timp pentru că picioarele mele o iau la sănătoasa cu pași mari și rapizi.

"Ți-am spus să stai pe loc,nenorocitule!" strigă vocea de bărbat după mine din nou.

Alerg pe holul lung și întunecat,încercând să scap de persoana respectivă.Intru pe una dintre uși și o încui în urma mea,rămânând pe loc.Inima îmi bate cu putere și am transpirat ca naiba,iar plămânii mei se luptă din greu pentru o gură de aer.Mă ustură gâtul și cred că sunt pe punctul de a ceda.

Of,la naiba,dar pe o ușă mai nepotrivită ca asta nu puteam să intru.Mă aflu în altă sală iar zgomotele pe care le auzeam de afară sunt mult mai puternice acum.Norocul meu că este destul de întuneric,altfel aș fi fost văzut imediat.În fața mea est un zid mic ce seamănă mai mult cu un bar așa că mă ghemuiesc lângă el și încerc să văd ce se petrece aici și dacă mă aflu unde trebuie.

Sunt multe încăperi cu gratii,exact ca în sala în care intrasem înainte.Tot felul de oameni umblă prin jur,cu niște haine negre și jegoase pe ei.

Privirea mea rămâne blocată pe o fată care stă în fața uneia dintre cuști și pot să disting câteva dintre trăsăturile ei faciale.E foarte înaltă,slabă și cu părul creț.

Alma?Ce mama naibii caută aici?Când s-a întors?Nu era în spital,lovită în cap de către Amy?Și minunata ei prietenă unde e?

Mă decid să mă mișc din loc,deoarece nu ajung nicăieri dacă stau aici.Niște strigăte îmi atrag atenția și mă opresc după un colț.

"Ți-am zis să mă lași în pace!" strigă o voce feminină în una dintre cuști."Nu ți-am făcut nimic!Ce vrei de la mine?"

"Stai dracului acolo și nu mai mișca,altfel te omor!" se aude răcnetul unui tip,apoi văd o persoană ieșind din încăpere și presupun că vocea îi aparține lui.

Șocul se așterne pe chipul meu și ochii mi se fac cât cepele atunci când văd cine e.Un tip înalt,brunet,cu o figură dură.

Devon.

Ce naiba?Acum tot liceul e pe aici?Ce se tot întâmplă?

Niște senzații ciudate mă cuprind și încă încerc să mă decid dacă e momentul să sar pe el sau să fug.

Respiră,Hayden.

Respiră.