Shape Shifted

Capitolul 46

"Um,Hayden,cred că am o problemă." murmură Bella în timp ce se uită confuză la trupul ei dezgolit.

"Să știi că poţi face duș cu bandajele alea fără nicio problemă." îi spun și obţin o privire de la ea din care se înţelege că i-am cam citit gândurile.

"Dușul ca dușul...dar la campionat cum o să merg în halul ăsta?"

"Campionat?Ce campionat?"

"Cel de mâine.Presupun că ai uitat de el,nu?În fine,oricum nu cred că o să am cum să merg." 

Pielea ei capătă un aspect de piele de găină așa că arunc rapid hainele de pe mine și pornesc apa caldă,urmând să intrăm în duș.În sfârșit pot să simt cum mă liniștesc și cum mușchii nu îmi mai sunt așa de încordaţi.

"Nici eu nu cred că mai merg mâine,o să îl sun pe antrenor și o să îi spun că nu putem ajunge.Găsesc eu o scuză,ok?" îi zâmbesc Bellei și îi masez ușor umerii.

"Hayden,uită-te bine la mine." îmi spune pe un ton autoritar,dar nu dur."Nu vreau să te văd renunţând la nimic legat de înot din cauza mea.Vreau să te văd în bazin,dând tot ce-i mai bun din tine și oferindu-le tuturor o lecţie despre cum se înoată cu adevărat.Ai talent la asta,nu îl irosi,bine?Vin mâine să te văd,o să fiu în tribună și o să te susţin.Tu doar...nu renunţa."

Plec privirea în jos și îmi trec una dintre mâini prin păr.

"Nici nu am starea psihică necesară să concurez.Nu am habar ce serie sunt și nici la ce probă particip.Sunt prea derutat,nici nu mai știu ce naiba se tot petrece cu mine în ultima vreme." 

Îmi las capul ușor pe spate și închid ochii.Mâinile mici ale Bellei se așează peste faţa mea,făcându-mă să-mi deschid ochii înapoi.

"Hei,nu te descuraja.Va fi totul bine,ai să vezi." 

"Cum poţi fi așa de sigură?"

"Tu faci totul să fie bine mereu.Și știi și tu lucrul ăsta."

Își lipește ușor buzele de ale mele,pentru un sărut cald,dar scurt,în timp ce eu îmi așez palmele peste braţele ei fine.Un sentiment ciudat de tristeţe mă cuprinde,dar fără să știu exact care ar fi cauza,deși cred că am o bănuială.

"Nu fac să fie totul bine,chiar deloc.Ce s-a întâmplat a fost vina mea,eu -"

"Shht." mă face să tac,punându-și indexul peste buzele mele."Nu te mai gândi la asta niciodată.Nu îţi mai băga toate prostiile în cap.Întoarce-te."

"Să mă întorc?Unde?" întreb confuz.

"Cu spatele la mine,Hayden.Întoarce-te cu spatele la mine."

Procedez întocmai cum îmi spune și în secunda următoare îi simt mâinile calde plimbându-se în sus și în jos pe umerii și spatele meu.Îmi sprijinfruntea de peretele cabinei de duș și încerc să nu mă mai gândesc la nimic.

"Relaxează-te,stai prea încordat.Lasă-te moale.Nu încât să cazi pe aici,dar lasă-te moale."

O aud chicotind în spatele meu,ceea ce mă face să scot un zâmbet mic.

Cum se face că de fiecare dată când încercăm să ne liniștim unul pe altul,eu sunt cel care primește mai multă atenţie?Adică...mai multă atenţie decât reușesc eu să îi ofer.Și mă simt aiurea știind lucrul ăsta.

Mă revanșez cât de curând.Acum trebuie să fac tot posibilul să nu adorm pe aici.La naiba,se simte prea bine.Simt cum încep să mă străbată mici fiori.

"Dacă nu mergem în dormitor cred că adorm aici." îi zic în timp ce mă întorc ușor cu faţa la ea."Nici nu ai idee cât de bine e."

"Știu că îţi place,de asta o și fac.Nici nu ai idee cât de mult ador să văd că reacţionezi plăcut sub atingerea mea."

Un zâmbet larg îmi străbate chipul iar ea îl observă imediat și îmi zâmbește înapoi.

"Hai să facem duș calumea și să ieșim,chiar sunt pe punctul de a adormi."

PERSPECTIVA BELLEI

Ieșim din duș și mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurţi și un maieu,în timp ce Hayden își ia pe el niște pantaloni de trening,lăsându-și corpul dezgolit în rest.Buclele lui dezordonate și umede arată atât de bine,încât mi-aș întinde o mână să mă joc cu ele chiar acum.Nu înţeleg cum reușește să arate bine mereu,nici măcar nu se chinuie,spre deosebire de mine.Eu mereu mă străduiesc din răsputeri și tot nu iese ce vreau.Chiar și atunci când se simte rău sau e al dracului de nervos arată bine.

"Bella...?Vorbesc cu tine,recepţionezi?" își flutură mâna prin faţa mea,încercând să mă scoată din transa în care mă aflu.

"Scuze,ce?" clipesc rapid și mă uit confuză la expresia lui amuzată.

"Te întrebasem dacă îţi este foame."

"Nu prea...Nu prea am poftă de mâncare.Dar tu du-te și mănâncă dacă îţi e foame,eu nu te opresc."

"Nu ai poftă de mâncare,zici?Atunci de ce îţi e poftă?" mă întreabă și afișează un zâmbet jucăuș,privindu-mă intens cu ochii săi albaștri.

Pentru că îl cunosc prea bine,înțeleg imediat la ce se referă.

"Hayden,taci!" strig și îl lovesc în glumă cu pumnul în braţ.

Ne punem în mișcare spre bucătărie.

"Te-am văzut cum te holbai la mine." zice el.

"Ba nu mă holbam la tine." plec privirea în pământ.Proastă mișcare.

"Nu mai face pe inocenta,știi foarte bine ce se poate întâmpla." rânjește la mine și simt cum ceva mă ciupește ușor de fund.

"Hayden!Serios acum!" roșesc instantaneu.

"Trebuia să te aștepţi la asta." râde din nou,molipsindu-mă și pe mine.

Ce mă fac eu cu ființa asta care mă înnebunește în cel mai bun sens al cuvântului?