Capitolul 36

76 5 1
                                    

Acasă.

Nu pot să cred că am ajuns acasă.Nu am mai avut sentimentul ăsta de ușurare de multă vreme.Dacă stau să mă gândesc,nu l-am avut niciodată,în niciun moment în care am intrat aici.De fiecare dată mă simţeam de parcă intram într-o cușcă.Mă simţeam ca un animal care urma să fie tăiat și făcut friptură.

Ugh,am nevoie de o pauză de la toate astea,creierul meu nu mai funcţionează cum trebuie.Vreau doar să fac un duș calumea și să dorm,cer prea mult?

"Hayden?" mă strigă Bella,fluturându-și mâna prin faţa mea pentru a mă scoate din gânduri."Ești acolo?Te simţi bine?"

"Ce?Da,scuze.Sunt...sunt ok,de ce?"

Sunt perfect în regulă.Doar că îmi trec prin cap sute de chestii care nu au niciun sens pentru mine,chestii din care nu mai înţeleg nimic,sunt obosit,am droguri în sânge și pe lângă toate astea,campionat în două zile.

Mă simt superb.Sunt în cea mai bună stare posibilă.

"La ce te gândești?" mă întreabă și se apropie ușor de mine,privindu-mă în ochi."Ai încredere în mine,îmi poţi spune."

Am încredere în ea?Oh,da,și încă cum.Nici nu știu cum de ne-am apropiat așa de repede.În mod normal,îmi trebuiau luni bune sau poate chiar ani să mă acomodez cu cineva,ori nu o făceam niciodată.Dar ea e diferită,e diferită de celelalte fete,în sensul bun al cuvântului.Ţin minte că atunci când am cunoscut-o am făcut tot posibilul să mă port frumos cu ea,fie că mi-a ieșit sau nu,dar am încercat și nici măcar nu o mai văzusem până atunci.De obicei resping persoanele pe care nu le cunosc,dar faţă de ea am avut un sentiment diferit.

Simt ceva pentru ea.Ceva puternic.Ceva ce nu am mai simţit până acum.Ceva care mă înnebunește,dar în cel mai frumos mod posibil.Dacă mă întrebați ce mă atrage la ea, nici măcar eu nu știu să spun ce anume.Mă atrage pe de-a întregul.Dacă nu aș fi simțit nimic nici măcar nu ar mai fi fost în fața mea acum.

Gândurile mele mă fac să zâmbesc iar Bella observă lucrul ăsta și deși nu știe la ce mă gândesc,procedează exact la fel ca și mine.

"Pământul către Hayden,recepţionezi?" 

"Scuze.Am capul umplut de toate prostiile.S-au întâmplat foarte multe lucruri în ultima vreme cu o viteză ameţitoare." îi răspund și îmi trec o mână prin păr.

"Vrei să stăm de vorbă?"

"Nu prea,nu aș vrea să despic firul în patru și să ne stricăm starea.Hai să facem un duș,ce zici?"

"Sigur,haide." îmi zâmbește și mă prinde de mână,după care ne îndreptăm spre baie.

PERSPECTIVA BELLEI

Odată intraţi în duș,dau la apa caldă și o las să curgă peste corpurile noastre obosite,relaxându-ne instantaneu.Hayden pare mult mai liniștit acum și nu mai e atât de încordat.Apa fierbinte alunecă ușor în jos pe trupul său.Mușchii săi de sportiv sunt scoși în evidenţă.

"Te mai holbezi mult?" mă întreabă,scoţându-mă din transă.

"Stai,ce?Dar nu mă holbam." zic și plec privirea în pământ,sau mai bine zis,în podeaua cabinei de duș.

Îmi prinde blând bărbia între degete,"forţându-mă" să fac contact vizual cu el.

"Nu am spus că mă deranjează."spune și se apropie de mine,lipindu-și corpul de al meu.Un sărut cald îmi este plasat pe frunte apoi se uită direct în ochii mei,iar eu în ai lui.

Albastrul ăla.Doamne,cât iubesc albastrul ăla.Buzele lui fine,buclele alea în care m-aș juca toată ziua,trupul său înalt și puternic.Dar înainte de toate astea sufletul său,personalitatea lui,modul în care se luminează la faţă atunci când e fericit,lacrimile care îi curg pe obraji atunci când e trist,când e speriat sau nervos.Lacrimi pe care le-am văzut doar eu.Glumele lui,sarcasmul său,atitudinea,totul.Fiecare reacție, fiecare mișcare.Iubesc totul la el.Îi iubesc toate calităţile și defectele,iubesc toate lucrurile bune pe care le face și în egală măsură îi iubesc greșelile,oricât de mici sau de mari ar fi ele.Toate lucrurile astea îl formează pe el,pe băiatul pe care nu îl știu de ani buni,dar cu care pot fi eu însămi și în preajma căruia nu trebuie să fiu perfectă.Băiatul căruia îi pot spune supărările mele fără să mă judece,persoana în care am cea mai mare încredere,singura persoană care mi-a fost alături când nici măcar propria mamă nu mi-a mai fost,care mi-a salvat viaţa,care s-ar urî pe el dacă aș păţi ceva din cauza lui.Singura persoană lângă care pot să spun cu mâna pe inimă că mă simt în siguranță.Și fericită.

Shape ShiftedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum