Shape Shifted

Capitolul 59

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

 "Bella,ești acolo?" îmi flutur mâna prin fața ei deoarece se holbează de la mine la Hayley și invers de câteva minute bune.

"Poftim?Da,sunt...sunt în regulă." tresare,ca mai apoi să își aplece privirea în jos."Sunt doar obosită."

"Oboseala te face să te uiți în toate direcțiile?"

Ridică din umeri.

"În fine,poate ar trebui să mergi acasă să te odihnești." îi sugerez în timp ce îmi așez blând o mână peste obrazul ei fin.

"Nu am cu ce să intru în casă.Cheile de la apartament sunt la tine."

"Corect,ai dreptate." spun și încep să îmi caut cheile în locul în care mi le țin de obicei,ca să aflu că nu am haine pe mine,ci o pijama idioată de spital."Ce naiba,unde îmi sunt hainele?"

"Nici noi nu știm.Ăștia de aici au spus că ți le vor da înapoi când te vor externa."

"Ah,minunat."

"Fetelor,orele de vizită s-au cam terminat.",spune doctorița în timp ce apare pe ușă,uitându-se înspre Amy și Hayley.

"Ok,ieșim acum.Ne mai vedem,gașcă." zice Amy prietenoasă și iese pe ușă.

"Să te faci bine,Hayden." zâmbește Hayley după care se ridică de lângă Bella și părăsește camera împreună cu Amy.

Rămânem doar eu,Bella și Gregg în cameră.Amândoi arată de parcă nu ar mai fi dormit de o săptămână.

"Cred că o să merg și eu acasă." spune amicul meu."Te las să te odihnești."

"Gregg,stai puțin." îl opresc din mers.

"S-a întâmplat ceva?" mă întreabă confuz.

"Mai ai acea copie de la cheia apartamentului meu pe care ți-am dat-o când eram mici?" îl întreb și privirea lui devine una gânditoare. "Știi tu,ți-am dat o cheie și ți-am spus să ai grijă de ea că s-ar putea să îmi fie utilă într-o zi...?"

"Aaa,da." își așează palma peste frunte apoi începe să se cotrobăie prin buzunare."Asta era,nu?" mă întreabă după ce scoate o cheie cu un breloc în formă de delfin,pe care o recunosc imediat.

"Da,asta e.Ai putea să i-o dai Bellei,te rog?Nu are cu ce să intre-n casă și din câte vezi eu nu am idee unde îmi sunt hainele,iar după cum știi eu mereu îmi agăț cheile de gaica de la blugi."

"Sigur,uite." zice și îi întinde cheia Bellei. "O să îmi fie ciudat acum să nu o mai am cu mine având grijă să nu o pierd." râde. "Bine,păi,vezi că ai telefonul pe noptieră,măcar atât ți-au lăsat și ăștia.Dacă ai nevoie de ceva,nu ezita să mă suni,ok?"

"Bine.Ne vedem în curând."

"Ai grijă de tine." zice și iese pe ușă,lăsându-mă singur cu Bella,care se sprijină acum cu capul de marginea patului.Îmi trec blând mâna prin părul ei iar ea își ridică încet capul,uitându-se la mine cu ochii ei de un verde strălucitor.

"Mergi acasă și culcă-te,Bella.Ai dormit ca naiba azi-noapte."

"Dar nu vreau să te las singur aici.Și nici eu nu vreau să stau singură acasă."

"Hei,am mai stat în spitale.Ăăă...nu electrocutat,dar am mai stat.Mâine sau poimâine s-ar putea să vin acasă,bine?"

Privirea ei coboară și parcă pot vedea o lacrimă curgând peste obrazul ei.

"Bine." murmură,fără să se mai uite în direcția mea.

La naiba,nu suport să o văd așa,mă rupe în două.

"Vino aici." îi spun și îmi întind brațele spre ea.

Se ridică cu cu greu de pe scaunul pe care stă și se așează ușor pe marginea patului,după care ne încolăcim brațele unul în jurul corpului altuia.Pot să îi simt din nou căldura,pot să o simt din nou și asta îmi dă atâta putere încât sunt pe punctul de a sări din nenorocitul ăsta de pat de spital și să sar în sus și în jos prin cameră.Dar nu,trebuie să stau aici.

"Haide,nu mai plânge,știi că nu suport să te văd așa." șoptesc și îmi strâng brțele și mai tare în jurul Bellei.

"Era să mori,Hayden.Era să nu te mai văd niciodată.Nici nu ai idee în ce stres am stat până ai deschis ochii.A fost oribil să te văd călcând în balta aia ca mai apoi să îți tremure corpul din toate încheieturile.A fost și mai oribil să te văd lat pe jos,fără să miști sau să respiri."

Lacrimile ei devin din ce în ce mai numeroase.

Parcă încep să îmi aduc aminte cum stăteam plictisit în ora de fizică.O întrebasem pe Bella cât e ceasul iar când a încercat să îmi răspundă,profu' s-a luat de ea,enervându-mă pe mine.Mi-am cerut voie să merg a baie.Nu de alta,dar simțeam nevoia să mă calmez ca să nu sar din bancă și să încep să îl pocnesc.Deja avusesem parte de o bătaie.Pe măsură ce mă îndreptam spre ușa laboratorului,l-am auzit pe Gregg strigând cu putere din spatele clasei să am grijă pe unde calc,iar la o fracțiune de secundă după asta,corpul a început să îmi tremure și să fie pișcat de peste tot,urmând să fie trântit pe podea.Nu îmi mai amintesc decât o voce strigând "Sunați la urgențe!"ca mai apoi totul să se facă negru și să mă trezesc după Dumnezeu știe cât timp într-o cameră de spital.

La naiba cu mersul meu la baie,cu balta aia idioată și cu cablul ăla nenorocit lăsat acolo să omoare oamenii.La urma urmei,cine dracu' l-a pus acolo și de ce nu a fost luat?

"Știu cum te simți,Bella.Știu cum e să vezi o persoană chinuită,mai ales dacă e una la care ții.Îmi aduc aminte momentul în care te-am văzut lovită de John în timp ce țipai din toți rărunchii.De aia tot îți spun că nu suport să te văd plângând,mă gândesc mereu la momentul ăla și îmi dă de înțeles că ceva din tine se chinuie."

Se face liniște pentru o clipă.

"Te iubesc,Hayden." murmură ea ascunzându-și fața în pieptul meu.

"Și eu te iubesc." îi răspund și continui să o țin strâns în brațe.