Shape Shifted

Capitolul 68

PERSPECTIVA BELLEI

"Hai să mâncăm ceva.Vii?" mă întreabă Hayden și îmi face semn să merg cu el spre bucătărie.

"Sigur,haide.Sunt lihnită."

Ajungem în bucătărie iar el începe să facă ceva de mâncare.Sau cel puțin încearcă.

"La naiba,sunt un dezastru." se plânge după ce îi sare ulei încins peste mâini pentru a nu știu câta oară.

Și totuși,e frumos să gătească cineva pentru tine la bustul gol.

Ce m-a apucat?

"Vrei să te ajut?" îl întreb și mă apropii de el,așezându-mi palma peste umărul său în timp ce el stinge focul.

"Neah,renunț,sunt total paralel cu gătitul.Îmi trece foamea până reușesc să fac ceva.Ce zici de sandwich-uri?"

"Sună bine,oricum nu am mai mâncat unul de ceva timp.Mama obișnuia să mă îndoape cu salate.Tot voia să slăbesc și de asta mi-a rămas și mie fixată în creier chestia asta.Mă scoate din sărite,mi-a cam știrbit încrederea în mine cu asta."

"Nu știu dacă ți-am mai spus,dar nu ar trebui să îți pese de criticile altora decât dacă sunt constructive." spune el în timp ce pune mâncarea pe masă.

"Presupun că ai dreptate."

Dă din cap și zâmbește,în timp ce mușcă din sandwich.Suntem lihniți amândoi,cred că se vede prin îmbucăturile mari pe care le luăm.

"Deci...ce ai vrea să faci mâine?" întreb eu.

"Ți-am mai spus,vreau să stau cu tine." 

"Da,știu,dar nu o să stăm doar să ne uităm unul la altul,corect?"

Râde.

"Eh,găsim noi ce să facem...dacă mă înțelegi." rânjește pervers.

"Hayden!Iar te gândești la prostii?"

Obrajii îmi ard,sunt sigură de asta.

"Credeam că deja te-ai obișnuit cu mine.În fine,mi-am adus aminte de ceva." spune și ridică indexul în aer.

"Ce anume?"

"Trebuie să ne dăm bandajele jos,în special ție.Pe ale mele ar trebui să le dau jos mâine dar mă mănâncă pielea de la ele și nu le mai suport."

Terminăm de mâncat și strânge masa,după care ne îndreptăm spre dormitor.

"Vii la duș după?" 

Prinde capătul bandajului de pe braț și și-l smulge.Auci.

"Da,o să vin." îi răspund."Mă ajuți să îmi scot astea?"

"Sigur.Vino încoace."

Mă apropii de Hayden iar el îmi ridică puțin maieul în sus.

"Să îmi spui dacă te doare." spune și începe să îmi smulgă ușor acele bandaje,unul câte unul,de pe abdomen."Ia uite,nu mai ai niciun semn,s-au vindecat complet." îmi zâmbește.

Arunc o privire asupra locurilor în care au fost acele bandaje și pot spune că acum pielea mea e curată.Nu am nimic.Parcă nici nu am fost atinsă.

"Poți să...îmi dai și mie jos bandajul de pe spate?" mă roagă și se întoarce cu spatele la mine,lăsându-mă să îi admir frumoșii mușchi de înotător.

Încep să trag ușor,iar corpul i se încordează.

"Te doare?"îl întreb și mă opresc.

"Puțin.Dar nu e atât de rău,continuă."

Reușesc să îi scot bandajul și tatuajul său cu cercurile olimpice este din nou scos la iveală.

"Gata,am terminat.Hai la duș."

. . . 

"Serios,Hayden,cât vrei să mai stăm?" întreb atunci când realizez că a trecut mai bine de o oră de când stăm aici.

"Încă 5 minute." îmi răspunde și își lasă capul ușor pe spate,rezemându-l de ușa cabinei de duș.

"Asta ai spus și acum jumătate de oră.Nu te-ai plictisit?"

"Chiar deloc." își ridică ușor capul pentru a mă privi.

"Of,Doamne,nu știu ce mă fac eu cu tine."

Începe să râdă.

"Ei bine,eu știu ce mă fac cu tine."

Se apropie de mine și mă prinde de umeri,după care își lipește ușor buzele de gâtul meu.Mâinile mele se așează peste spatele său,iar un sentiment de ușurare mă lovește atunci când realizez că nu îl mai doare și nu îl mai ustură nimic."

Mă desprind ușor de corpul său și îi iau mâinile într-ale mele,privirea lui fiind puțin confuză.

"S-a întâmplat ceva,Bella?"

"Nu,doar că...vreau să te fac eu să te simți bine acum."

Privirea i se luminează și observ cum obrajii lui capătă o ușoară nuanță de roșu.Nu credeam că o să-l văd vreodată așa.Nu de două ori în aceeași seară.

"Nu m-am gândit că o să te văd vreodată roșind."

"Nu mi s-a mai întâmplat până la tine.E o senzație nouă pentru mine."

Brațele și picioarele lui se încordează puternic atunci când îmi apropii buzele de gâtul său și îl sărut apăsat.Capul i se lasă din nou pe spate iar ochii i se închid și buzele i se despart.Cu unul dintre brațe îmi cuprinde talia și mă lipește mai tare de el.

Una dintre palmele mele se sprijină pe pieptul lui și îmi desprind lent buzele de gâtul său.Ochii lui se deschid și pot vedea din nou acel albastru intens.Obrajii lui s-au înroșit mai tare iar apa caldă din duș curge peste corpul său puternic.

"Hayden...?"

"Da?"

"Crezi că...mă poți ajuta...adică,să îmi arăți cum îți place?" îl întreb cu o voce mică.

Îmi zâmbește cald,fără să întrerupă contactul vizual.

"Îmi place faptul că ești inocentă."

Își lipește buzele de ale mele,într-un sărut scurt.

"Nu sunt chiar atât de inocentă...vreau doar să te fac să te simți bine și vreau să îmi spui cum îți place."

"Nu la asta mă refer.Voiam să spun că îmi place faptul că vrei să te învăț.Mă încântă ideea că sunt singurul cu care ai avut parte de genul ăsta de experiențe."

"Nici nu îmi doresc să fi avut parte de ele cu altcineva.Tu ești perfect pentru mine."

Cred că tocmai am găsit definiția mult căutată a cuvântului perfect.

"Îmi arăți?"

Am un zâmbet jucăuș.

"Bine." îmi răspunde cu un zâmbet la fel de larg ca al meu.