Shape Shifted

Capitolul 14

PERSPECTIVA LUI HAYDEN

Odată ce ajungem la bazin,o trimit pe Bella în tribună iar eu mă duc să mă uit după Gregg și după antrenor.Nu i-am mai văzut de câteva zile.

"Ce mai faci,străine?" aud o voce familiară din spate și mă întorc brusc,dând de amicul meu.

"Ok,poţi să începi cu pe unde naiba ai umblat sau am crezut că ai murit sau ce dracu' se întâmplă cu tine." răspund eu sarcastic.

"Nu,nu am de gând să fac asta.Știu ce s-a întâmplat cu tine."

"Serios?Chiar știi?" ochii mei se fac cât cepele iar corpul mi se încordează.

Sper undeva adânc în interiorul meu că nu se referă la ceea ce eu cred că se referă.

"Da,știu despre moartea tatălui tău și îmi pare rău că nu am putut să te consolez,dar parcă intrasei în pământ.Nu răspundeai la telefon,la școală nu ai fost,la bazin nici nu mai vorbesc.Eu..."

"E ok,calmează-te." îl întrerup și oftez ușurat. "Doar știi ce relaţie am...avut cu el."

Sincer să fiu nu caut mila nimănui și aleg să nu știe nimeni despre felul în care am plâns atunci când aflat de decesul tatălui meu,chiar dacă nu mă înţelegeam cu el sub nicio formă, cel puțin de când a murit mama.Cred că doar eram speriat de ideea de a rămâne orfan.

Nu am nevoie să știe nimeni despre faptul că am salvat-o pe Bella de la înec,despre atacul meu de panică din lift la care ea a asistat și despre faptul că am sărutat-o și i-am spus că e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

Chiar dacă ea nu este un "lucru."

Nu am nevoie să ştie nimeni că pot fi şi sensibil.

"Smith!Pe unde ai tot umblat?" strigă antrenorul înspre mine cu vocea sa enervantă,scoţându-mă din gânduri și evident neștiind să mă strige pe numele mic.

"Am fost ocupat cu niște...chestii."

"Cum ar fi?"

"Chestii cu școala,mda." îl mint,sperând că va mușca asta.

"În fine,treceţi în bazin,știţi ce aveţi de făcut la început,da?"

Atât eu cât și Gregg ne uităm la antrenorul nostru de parcă antrenor şi-ar bate joc de noi.

"Știi că nu mai am 5 ani încât să fie nevoie să îmi repeţi chestia asta de nenumărate ori,nu?" îmi eu dau ochii peste cap.

"Știu,ai 19,dar totuși gândești și te comporţi ca unul de 5.În bazin Smith,acum.Și tu,Sherwood."

Nu mai spun nimic și îmi pun casca și ochelarii de înot,după care mă arunc în bazin și încerc să dau tot ce e mai bun din mine știind că doi ochi verzi mă privesc.

PERSPECTIVA BELLEI

Urc în tribună și aștept momentul în care Hayden are să intre în bazin.Nu l-am văzut niciodată cum înoată,poate pentru că eram mereu ocupată cu antrenamentele, făcând aceeași săritură de mii de ori...asta și faptul că nu îl știu de multă vreme.

Ceva vibrează în buzunarul pantalonilor mei şi realizez că nu e nimic altceva decât telefonul meu.

Alma.

"Hei fato,ce faci?" îmi spune aceasta prin telefon. "Nu te-am mai văzut de o eternitate."

"Știu asta,știu și îmi pare foarte rău,dar am avut programul foarte încărcat."

"Ce ar trebui să înţeleg prin "program foarte încărcat"?"

"Ăăă...eu am..." mă bâlbâi.

"Ai fost cu Hayden,nu-i așa?" întrebarea ei mă lovește ca o săgeată.

La dracu'.

"Ce?Nu,ce îţi veni?" mi se subţiază vocea. "Am avut treabă la bazin,asta e tot.Te sun eu mai încolo."

Chiar nu îmi arde de o discuţie pe tema agresivităţii lui Hayden și alte motive pentru care trebuie să stau departe de el.

Dacă stau și mă gândesc...de unde știe ea atâtea? De unde știe atâtea lucruri despre trecutul său? Ceva e necurat la mijloc și nu-mi place,dar aflu eu despre ce e vorba.

Sunt distrasă din gândurile mele de "Sherlock Holmes care le află pe toate" atunci când îl văd pe Hayden urcându-se pe blockstart.Prinde marginile acestuia cu mâinile,un picior fiind în faţă și unul mai în spate,ca și cum și-ar lua startul pentru alergat.După câteva secunde,se împinge cu putere în faţă,executând o săritură perfectă și rapidă.

Nu cred că durează mai mult de 5 secunde până să îl văd ieșind la suprafaţă,înotând cu o viteză greu de închipuit.Își folosește ambele braţe deodată și la fel și picioarele,având o mișcare asemănătoare cu cea a unui fluture.Spatele lui plin de mușchi iese în evidenţă, la fel și braţele sale puternice.

Ajunge la capătul bazinului și se întoarce pe spate,pieptul său fiind acum la suprafaţă.Capul lui stă nemișcat,fără să se întoarcă în stânga sau dreapta,umerii îi ies din apă rând pe rând,iar braţele și picioarele sale lungi se mișcă și ele alternativ.

Nu încetinește deloc,asta până să ajungă din nou în celălalt capăt de bazin și să se întoarcă iar invers.Modul în care înoată seamănă cu o broscuţă,capul,trunchiul și braţele sale ieșind și intrând în apă,picioarele sale rămânând dedesubt.Cu toate că încetinise puţin mie tot mi se pare al naibii de rapid.

Încă o tură.Oare câte ture poate să facă? Nu a obosit? Mai are aer? Nu știu cum reușește,deși presupun că e obișnuit,având în vedere că face asta de o viaţă.

Braţele și picioarele sale încep să se miște alternativ,întorcându-și capul în stânga sau în dreapta să mai ia câte o gură de aer.Dacă la primul bazin avea viteză,acum e și mai și.După ce se oprește terminându-și turele,antrenorul său se apropie de el și îi spune ceva.Ceva care îi aduce un zâmbet larg pe buze și îl face să ridice pumnul în semn de "victorie",uitându-se spre mine.Fac şi eu același gest cu pumnul în aer.

E frumos de privit.E frumos să privești modul cum fiecare mușchi din corpul lui se încordează din nou și din nou și cum zâmbește la sfârșit de parcă a stabilit un nou record mondial.Nici nu vreau să îmi imaginez ce adrenalină trebuie să circule prin corpul lui când prinde viteza aia.

Mi-aș fi dorit enorm să pot face și eu asta.Am mai făcut înot când eram mică,dar doar ca să învăţ,apoi am fost trimisă de mama la sărituri deși mi-ar fi plăcut să devin înotătoare.

Deci jur,sunt pe punctul de a-mi lua inima în dinţi și de a mă duce la antrenoarea mea și să îi spun că mă las de sărituri pentru a mă apuca de înot.

Dar oricât de mult mi-aș dori să fac asta,nu pot.Mai mult ca sigur,mama m-ar omorî.