Capitolul 81

46 3 0
                                    

"Hayden,știi că practic,asta înseamna să îți dau o gaură în piele,nu?"

"Normal că știu." ridic din umeri,indiferent."Tu doar fă-o,eu suport costurile și durerea."

"Dar ce îți veni?" întreabă curios.

"Vreau doar să schimb ceva,Eliott."

"Bine.Unde ziceai că îl vrei?"

Îmi scarpin ceafa.

"Ăăă...cred că în sprânceană ar arăta bine."

Și după încă vreo câteva explicații,Eliott se apucă de treabă.Când am zis că eu o să suport durerea am vorbit serios.Să renunț?Nu,nu aș rămâne decât cu o gaură dată de aiurea în piele.Dar doare ca naiba!Mai am puțin și încep să mă zbat.Rahat,nu am cinci ani,pot să suport asta.

"Am terminat." spune el,luându-și mâinile de pe fața mea."Uită-te în oglindă."

"Ce?Așa repede?" întreb surprins.

"Cu cât ai mai multă experiență,cu atât lucrezi mai repede."

Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre o oglindă.Mă holbez la chipul meu,văzând piercingul din sprânceană și ajung la concluzia că a fost o idee genială să mi-l pun.

"Sunt curios ce vor crede ceilalți." zice Eliott.

"Hmm,am făcut asta doar pentru sufletul meu deci nu prea îmi pasă ce cred ceilalți atâta timp cât e despre mine.Niciodată nu mi-a păsat."

Sau,mă rog...nu îmi mai pasă.

. . .

PERSPECTIVA BELLEI

O bătaie în ușă mă face să tresar așa că mă ridic instantaneu din pat și mă duc să deschid.Trupul înalt al lui Hayden pășește în casă,un zâmbet larg aflându-se pe chipul său.

"Hei." mă salută și se apropie pentru un sărut scurt și o îmbrățișare strânsă.

"Hei." îi răspund la rândul meu,stând cu capul lipt de pieptul său,de unde îi pot auzi bătăile rapide ale inimii."Cum a fost?"

Oftează.

"A fost ok.M-a durut ca naiba,dar a fost ok."

"Pot să îl văd?"întreb și îl iau de mână.

"Sigur că da."

Atenția mea se concentrează asupra încheieturii mâinii sale drepte,unde se zărește noul său tatuaj.Un H,un B și semnul infinitului.Nu e nevoie să întreb ce semnifică deoarece mă prind imediat,iar un zâmbet larg se întinde pe buzele mele.

"E foarte frumos,Hayden." spun și îmi trec ușor degetele peste modelul făcut din cerneală.

"Mă bucur că îți place.Pentru tine l-am făcut." vocea lui e caldă,gâdilându-mi auzul.

Privirea lui oceanică se așează peste a mea,iar chipul meu capătă o expresie surprinsă atunci când zăresc micuța chestie argintie din sprânceana sa.

"Până la urmă tot nu te-ai lăsat și ți l-ai făcut,nu?"

Ridică din umeri și dă din cap afirmativ,iar eu continui:

"Ți se potrivește,îți stă bine." îi zic,apoi îmi lipesc pentru scurt timp buzele de ale sale.

"Mulțumesc,oricum voiam de mult timp să încerc ceva nou."

Se face liniște pentru câteva secunde.

"Eu merg să fac un duș.Vii...vii cu mine?"

"Haide." îl prind de mână și ne îndreptăm spre baie pentru un duș bine-meritat.

. . .

Apa caldă curge peste trupurile noastre iar atmosfera este una liniștitoare.Simt cum mușchii mi se realxează unul câte unul și sincer,nu aș mai ieși de aici.

Două palme mari se așează blând peste fața mea și îmi dau ușor capul pe spate,privirea mea dând de cea a lui Hayden.

"Ești ok?" mă întreabă în timp ce îmi mângâie obrajii.

"Da,sunt ok." spun și îmi așez mâinile peste umerii săi."De ce?"

"Pari gânditoare și nu ai zis nimic de când am intrat aici.Ești sigură că ești în regulă?"

"Da,Hayden,sunt perfect în regulă." râd."Sunt doar obosită,atât.Nu ai de ce să te îngrijorezi.Tu ești bine?"

"Mă doare puțin capul.Dar sunt ok."

Una dintre mâinile mele se îndreaptă spre funtea lui și o presează ușor.

"Încă ai puțină febră,dar nu la fel de mare ca ieri."

Își pleacă privirea în pământ,de parcă ar fi jenat.

"De ce ai băut așa?" zic pe un ton trist.

"Nu știu." ridică din umeri."Presupun că așa am simțit nevoia."

"Ce ai simțit atunci când ai început să faci asta?"

"Nu îmi mai amintesc.Tot ce știu e că mi-a fost rău,că vedeam dublu și că voiam acasă.Iubesc arsura aia pe care o simt în gât atunci când beau și asta mă face să beau și mai mult.Dar cândva știam să mă mai și opresc.Nu știu ce a fost în capul meu la petrecere,pe bune."

Îmi dă de gândit.

"Erai supărat în legătură cu ceva?Poate îți amintești măcar asta.La un momendat te-ai enervat pe mine și pe Gregg deși noi încercam să te ajutăm.Pe el l-ai lovit în față."

"Serios?Chiar l-am lovit?" întreabă surprins.

Dau din cap afirmativ.

"Wow,se vede că m-am făcut praștie și că nu mai țin minte nimic." continuă."De fapt,cred că îmi amintesc un mic detaliu."

Dar după ce spune ultima frază am senzația că îi pare rău că a spus-o.

"Acela fiind?"

"Eu...nu contează."

"Uită-te la mine,Hayden." îi spun în timp ce îi prind fața în mâini și îl "forțez" să facă contact vizual cu mine."Spune-mi ce s-a întâmplat."

Oftează și clipește lent.

"Cred că mi-am amintit de momentul în care venise tata acasă beat sau...nu știu,mă enervasem și voiam să mă calmez cumva." 

Îmi încolăcesc brațle în jurul său iar el procedează la fel,sprijinindu-și capul pe creștetul meu în timp ce eu stau din nou lipită de pieptul său.

"Nu vreau să te mai văd că folosești alcoolul pentru a te calma."  îl strâng și mai tare brațe."Îți face rău,te distruge atât fizic cât și psihic.Poți deveni dependent și vei ajunge să nu te mai recunoști.Îți calcă viața în picioare.Poți să mori de la prea mult,iar eu nu vreau să te pierd.Nu vreau să pierd singura persoană care mă înțelege.Nu aș putea trăi fără tine și dacă aș face-o,ar fi degeaba."

Hayden nu spune nimic pentru puțin timp,apoi îmi șoptește pe cel mai blând ton posibil:

"Te iubesc." 

Și mă strânge și mai puternic în brațe decât o făcea deja.

Shape ShiftedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum