Shape Shifted

Capitolul 30

"Am jurat că mă răzbun pe el când voi avea ocazia." îmi răsună cuvintele lui John în minte atunci când intru alături de Bella în apartament.

Oare în ce fel s-ar fi răzbunat? L-ar fi omorât pe tatăl meu?Sau pe mine?

"Hayden?Ești acolo?" îmi întrerupe vocea Bellei gândurile pline de panică.Îmi ia câteva secunde să realizez că degetele mele sunt albe de la felul în care strâng clanţa ușii de la intrare.Un strat subţire de transpiraţie se aşează pe fruntea mea.

"D-da...sunt...sunt ok." îi răspund cu o voce tremurândă,frica citindu-se cu ușurinţă pe chipul meu.

"Ești sigur?Pari speriat.Dacă s-a întâmplat ceva spune-mi,sunt aici pentru tine."

Inspir și expir cu putere,simţind cum stomacul mi se întoarce pe dos.Corpul îmi tresare iar mușchii mei abdominali se încordează ca naiba.

"Te simţi bine? Ești cam galben la faţă." spune și încearcă să își așeze blând una dintre palme pe obrazul meu,dar mă feresc.Picioarele mele încep să o ia la fugă înspre baie.

Îngenunchiez în faţa vasului de toaletă și prind capacul strâns cu mâinile,capul meu aplecându-se în jos.Dau afară absolut tot ce e în stomacul meu.Mușchii din corpul meu sunt extrem de încordaţi iar faţa îmi arde puternic.Palmele îmi transpiră și tremur ca naiba.În timp ce mă simt de parcă sunt să îmi vărs și plămânii din mine,o mână se așează blând pe spatele meu și a începe să se miște de sus în jos,calmându-mă.

"Oh,doamne." oftez extenuat după ce termin de scos afară și ultima fărâmă de viaţă din mine.

O ameţeală puternică mă cuprinde și îmi duc ambele palme peste faţă.Nu ştiu cum să fac asta să înceteze.

"Hayden,uită-te la mine." se aude vocea Bellei lângă mine,degetele sale mici îndepărtându-mi mâinile de la ochi.Corpul îmi arde și aproape că văd dublu,iar ea își așează blând una dintre mâinile sale mici pe fruntea mea preț de câteva secunde.

"La dracu',îţi arde pielea." spune îngrijorată. "Hai să faci un duș,poate îţi va scade febra."

Mă ridic cu greu în picioare cu ajutorul ei și ne apropiem de cabina de duș.Bella aruncă rapid hainele de pe ea și pe urmă mă ajută și pe mine să mi le dau jos.Nu,nu am 5 ani.Dar la cât de rău îmi e,mă mir cum de mă pot ţine pe picioare.

PERSPECTIVA BELLEI

Hayden abia se pate mișca și nu e în stare să articuleze două cuvinte ca oamenii.Pielea lui e palidă și lipsită de viaţă,dar totuși frige.

Dar tot nu pot să înţeleg ... De la ce i s-a făcut rău?Acum câteva minute vorbeam cu tipul ăla,John,ca mai apoi să intrăm în casă și să-l aud bâlbâindu-se,urmând să fugă înspre baie pentru a-și da afară sufletul din el.

Lăsând toate astea la o parte,intrăm în cabina de duș și dau drumul la apă,doar că de data asta o las ceva mai rece.

Hayden se sprijină de unul dintre pereţii cabinei de duș și își lasă capul ușor pe spate.Buzele sale se despart lent iar respiraţia îi accelerează,pieptul său mișcându-se rapid în sus și în jos.

"Hei,hei,hei,uită-te la mine." îi zic și îmi duc palmele pe obrajii săi,încercând să am un contact vizual cu el.

Ochii lui se așează cu greu peste ai mei și chiar și așa,nu stau într-un loc,ci se mișcă în toate direcţiile.Are din nou pupilele mari,de parcă privirea sa nu ascunde altceva decât două găuri negre.

Dar acele găuri negre dispar pentru câteva secunde,ca mai apoi să îi simt corpul greu lăsându-se peste mine.Din fericire,reușesc să îl prind înainte să se lovească de ceva.

Îl așez ușor jos și îi sprijin capul de perete,începând să îl lovesc încet cu palma peste faţă,în timp ce apa continuă să se scurgă de pe corpurile noastre.

"Hayden! Deschide ochii!" strig înspre el.

Văzând că nu am parte de nici o reacţie de la corpul său și că palmele nu prea funcţionează,dau apa la o temperatură și mai joasă în speranţa că se va trezi.

Îmi duc palmele peste umerii săi și încep să-l scutur destul de tare și să îl strig din nou,poate-poate își va recăpăta cunoștinţa.

"Hayden,revino-ţi!Uită-te la mine!"

De îndată ce strig ceva mai tare decât prima oară,genele sale lungi încep să fluture iar ochii lui se deschid încet,uitându-se acum la mine și nu în toate direcţiile.Acel albastru frumos după care sunt căzută în cap poate fi găsit din nou în privirea lui,în locul acelor găuri negre care mă înspăimântau.

"Ce...ce naiba s-a întâmplat?" mă întreabă cu o voce răgușită,scanând împrejurimile.

Fără să ezit,îmi duc braţele în jurul corpului său și îmi sprijin fruntea peste umărul lui,fiind fericită că s-a trezit și că nu a păţit nimic mai grav.

"Îţi explic eu,hai să ne uscăm și să mergem în dormitor." spun și mă ridic de jos pentru a opri apa.Ieșim din duș și iau un prosop pe care îl așez în jurul taliei lui Hayden și încă unul pe care îl pun în jurul corpului meu.

Repet,sunt extrem de ușurată că nu s-a întâmplat nimic mai grav de atât.