Shape Shifted

Capitolul 65

"Stăm de zece minute aici și nu ai spus nimic,Bella.Ai de gând să îmi explici ce se întâmplă?" întreabă Hayden nerăbdător.

"Uite,îți spun din prima că e doar o bănuială,ok?Nu sunt sigură dacă e adevărat sau nu."

"Ok,dar începe."

Îmi ia câteva secunde să îmi adun gândurile și să îmi pun ideile într-o ordine.

"Um...știi ultimul concurs de înot la care am fost?Sau mă rog...tu ai fost."

"Da...?"

"Atunci când mi-ai spus să stau în tribună.Îți amintești,nu?"

Oftează ușor.

"Da,Bella,îmi amintesc.Poți să spui povestea cap coadă?"

Ființa asta își pierde repede răbdarea,jur.

"Bine.De unde să încep...cât timp am stat în tribună...m-am întâlnit cu Amy și cu încă două fete.Una dintre fete era sora ei,Danielle,iar cealaltă era o prietenă de a lor,adică Hayley.Le știi doar,le-ai cunoscut."

Își mijește ochii și își apropie sprâncenele,încercând să pună toate aceste lucruri cap la cap.

"Hayley mi-a povestit ceva despre familia ei și am aflat că are un frate.Ea este de la o casă de copii deoarece părinții ei au pierdut-o.Știu că mi-a spus că era undeva cu familia și părinții îi certau fratele pentru ceva,iar ea a plecat să se plimbe și nu a mai fost găsită.Nu știe cum îl chema pe fratele ei și nici cum arăta.Nu își mai poate aduce aminte pentru că era foarte mică atunci când a avut loc incidentul.Dar..."

"Cum de nu mai știe numele și înfățișarea fratelui ei dar își amintește ce s-a întâmplat?"

"Nu m-ai lăsat să termin.Toate lucrurile astea i-au fost povestite de către alte persoane,însă există un singur detaliu pe care și-l amintește ea singură."

"Acela fiind?"

"Vino încoace."

Îl iau de mână şi ne aşezăm în fața oglinzii din cameră.Mâna mea se îndreaptă înspre cârlionții lui,dându-i la o parte de pe gât şi arătându-i acel semn în formă de X despre care vorbea Hayley.

"Ce-i asta?"

"Hayley spunea că ea şi fratele ei aveau amândoi aşa ceva,că era un semn de al lor din naștere sau ceva de genul."

"Ce te face să crezi că aş putea avea o legătură cu ea?"

"Ştiu că aş putea să mă fi înşelat şi să fie o simplă coincidență.Dar uită-te şi tu,semănați atât de bine la înfățişare...până şi numele voastre se aseamănă."

Corpul lui se încordează şi parcă pot să simt cum îi creşte tensiunea.

"Îi ştii măcar numele de familie?"

Îşi trece stresat mâna prin păr.

"Nu,dar urmează să o întreb."

Se aşează pe pat iar privirea îi rămâne blocată în gol.

"Hai să nu mai vorbim despre asta,bine?"spune pe un ton trist şi îşi pune fața în mâini.

Mă aşez lângă el şi îmi pun o palmă peste spatele său.Pot simți cât de încordat e şi că tremură uşor.

"Hei...ce s-a întâmplat?"

Nu îmi spune nimic,doar continuă să stea aşa şi parcă pot auzi un mic suspin ieşindu-i printre buze.

"Hayden..."

Suspinele lui devin din ce în ce mai puternice.

"Vorbeşte cu mine.Spune ceva..."

Își ridică ușor capul,uitându-se la mine.Ochii lui sunt mult mai închiși la culoare și sunt plini de lacrimi.Față de cum era când l-am cunoscut,acum plânge foarte ușor.

"Am senzația că nu știu chiar nimic despre familia mea." murmură el.

"În ce sens?"îl întreb,plimbându-mi ușor mâna printre buclele sale pentru a-l liniști."

"Pur și simplu.Nu știu nimic.Pe mama știi foarte bine că am pierdut-o devreme,deci nu prea am avut ocazia să o cunosc așa cum ar fi trebuit.De așa-zisa mea soră nu știu absolut nimic și nici nu mi s-a  povestit nimic niciodată,până să aflu toate lucrurile astea de la tine.Iar tot ce îmi amintesc lega de tatăl meu e că a făcut o groază de tâmpenii iar după moartea mamei a încercat doar să mă țină în chinuri,să se răzbune pe mine și să mă facă să regret că m-am născut."

O frază din caietul său îmi sună în minte:

"25 Aprilie,ziua pe care o blestem și care îmi doresc să nu fi existat,începutul dezastrelor și în același timp ziua nașterii mele idioate." așa sună fraza și fără să îmi dau seama o șoptesc foarte încet,astfel încât să o aud numai eu,dar se pare că volumul nu a fost suficient de mic încât Hayden să nu mă audă.Șocul se așterne pe chipul său și se ridică instantaneu în picioare.

"Stai o secundă,de unde ai scos asta?" mă întreabă nervos și pot observa cum respirația îi accelerează.

Rămân blocată,neștiind ce să zic.De ce am fost eu idioată și mi-am băgat nasul unde nu a trebuit?"

"Bella,te-am întrebat ceva."

O mai zic încă o dată.Ființa asta își pierde repede răbdarea.

"Hayden,nu am vrut,eu -"

"De ce ai umblat unde nu trebuia?Chiar nu pot avea niciun secret?Chiar nu poți avea pic de încredere în mine?" își ridică atât mâinile cât și tonul.

"A fost o simplă întâmplare.Am dat peste el fără să vreau și am citit doar primele rânduri.După mi-am dat seama că e ceva personal și l-am închis și m-am dus să iau albumul cu poze.

"M-ai mai văzut cu el în mână!Știi foarte bine că nu am scris în el de față cu nimeni,era clar că nu voiam să fie văzut și totuși ai umblat!"

"Hayden,serios,încetează!Faci prea mare caz din nimic,reacționezi de parcă l-aș fi citit pe tot!" mă răstesc și mă ridic în picioare pentru a fi la același nivel cu el,deși...tot îi ajung doar până la piept.

"Poate că nu voiam să știi nimic din rândurile alea!Poate că nu voiam să știi când sunt născut,eu și așa blestem ziua aia,nu am nevoie să îmi amintească nimeni de ea!Dar hei,presupun că va trebui să mă obișnuiesc cu nevoia ta de a ști tot!" strigă apoi apoi iese din dormitor și se duce în altă cameră,tot ce se mai poate auzi fiind o ușă care se trântește cu putere pe undeva prin casă.