Shape Shifted

Capitolul 25

Intru pe ușa apartamentului și e liniște. Puţin prea liniște.

"Cineva acasă?" strig ușor,de parcă ar mai putea fi cineva acasă înafară de mine și de Hayden.

Nu mi se rãspunde.În apartament e liniște totală.Poate că a ieșit la o plimbare sau ceva,deci,până se întoarce o să trag un pui de somn.

Mã îndrept spre dormitor și când am ajung,realizez că de fapt nu sunt singură.Hayden stă pe pat,cu un caiet în braţe,scriind sau probabil desenând ceva.Nu mã observã și nici nu cred cã mã aude deoarece e foarte atent la ce face, ceea ce se poate observa din privirea sa ușor încruntată.

Ciocãnesc ușor în ușă pentru a-i atrage atenţia,iar privirea lui surprinsă se îndreaptă spre mine.

"Bella,hei..." îmi spune stingherit în timp ce închide rapid caietul și îl zvârle pe undeva pe sub pat."Ce faci,ești bine?"

"Da,sunt bine.Tu ai stat doar pe acasă azi? Nu ai ieșit nicăieri?"

"Mhm,chiar nu am avut ce face." zice și ridică din umeri. "Te-am așteptat pe tine.M-am plictisit singur."

Se ridicã în picioare,apropiindu-se de mine.

"Sunt mai mult decât sigură că nu simte nimic pentru tine!" îmi răsună în cap cuvintele Almei.

"Hayden,te pot întreba ceva?"

"Sigur,ce e?"

"Eu...știi,de fapt,las-o baltă." mă răzgândesc.

"Bella,ce s-a întâmplat? Spune-mi."

Mă prinde de umeri și mă întoarce astfel încât să avem din nou un contact vizual.

"Am auzit niște lucruri...cum că tu nu ai sentimente pentru cei din jur și chestii..."

"Lumea tinde să spună asta despre mine,e parţial adevărat."

Un sentiment ciudat de tristeţe mã cuprinde.

"Asta e tot,Bella?"

"Nu,eu...mă gândeam că poate sunt unul dintre oamenii ăia pentru care nu simţi nimic și...nu știu...la asta m-am gândit toată ziua." spun și plec privirea în pământ.

"Deci vrei să zici că tu...crezi că nu simt nimic pentru tine?"

Ridic din umeri.

"Dar tu simţi ceva pentru mine,Bella?"

Nu mă așteptam la o asemenea întorsătură de situaţie.

"Dacă nu simţeam nimic nu mai eram aici."

"Atunci știi ce răspuns ţi-aș da și eu."

Iar după asta se apropie brusc și își lipește buzele de ale mele.Îmi simt șoldurile prinse în mâinile sale mari și strânge ușor,iar eu îmi aşez palmele peste spatele său,simţindu-i prin tricou mușchii puternici.Sunt brusc ridicată în aer,așa că îmi încolãcesc picioarele în jurul taliei lui Hayden,dar nu stau astfel pentru mult timp căci sunt așezată pe ceva moale și cald.

Să nu îmi spui că sunt într-un pat și se întâmplă ce cred eu că se întâmplă.

Buzele noastre încă se joacã unele cu altele,iar inima mea începe să bată cu putere.Niște palme îmi prind marginea bluzei de pe mine și încearcã să o dea jos,dar îmi duc rapid mâinile peste ele,oprindu-le.

"Ce s-a întâmplat?" mă întreabă el,uitându-se confuz în ochii mei.

Problema e că eu nu mă pot uita în ai săi,dar nu știu de ce.