Și acum ce?Încotro să o iau?Nu am habar unde se află iar la telefon nu mai răspunde.Caut numărul lui Gregg în agenda telefonică și sun fără să ezit.
"Nu pot să cred că îţi mai aud și ţie vocea." îmi răspunde amicul meu,incredibil de rapid.
"Lasă asta acum.Mă poţi ajuta cu ceva?"
"Sigur,ce s-a întâmplat?"
Numai gândul că Bella a fost răpită de idiotul ăla mă calcă pe nervi și mă face să îmi smulg părul din cap.Toate astea se întâmplă din cauza mea și din cauza tatălui meu nebun,sunt extrem de sigur de asta.Mai bine mă răpea pe mine și mă bătea de îmi săreau ochii din cap.
"Știi să găsești locaţia unui telefon?"
"Ţi-ai pierdut telefonul?" mă întreabă și apoi râde.
"Telefonul meu e la mine în mână în timp ce vorbesc cu tine,ești serios naibii?"
"Știi doar că îmi place să fac mișto de tine,nu?"
"În zece minute sunt la tine." zic și închid telefonul.
Gregg stă la patru kilometri de mine,cum ajung în zece minute la el pe jos?
*FLASHBACK*
"Tată,nu poţi să conduci beat!" răsună în apartament vocea mea de copil de doar nouă ani.
"Am mai condus așa,copile,nu se întâmplă nimic." îmi răspune tatăl meu,nervos.
"Allan,Hayden are dreptate." se răstește mama înspre el. "Nu poţi să conduci în starea asta,ai băut prea mult!"
Fără să își dea vreunul din părinţii mei seama,iau cheile mașinii de pe raft și le atașez la cheile mele de la casă,ce sunt prinse de gaica blugilor mei.Nu știu de unde am căpătat obiceiul de a-mi agăța cheile în astfel de loc.
*END OF FLASHBACK*
Îmi ridic puţin tricoul și îmi iau cheile din locul în care sunt prinse.De la faza asta am obiceiul de a le ţine în același loc pentru a nu le pierde.Mă uit la ele și văd cheia de la mașina tatălui meu care e încă acolo,tocmai de când i le-am confiscat fără să își dea seama.
Zile întregi le-a căutat,fără să bănuiască ceva,cum că ar fi la mine.Nu le-a găsit,nu și-a mai făcut altele și prin urmare,nu a mai condus.
Iau liftul până la parter și mă îndrept spre garajele de lângă bloc.Descui garajul nostru iar mașina tatei se află încă în el.După atâţia ani,acea mașină neagră e încă aici,arătând ca nouă.Cum de nu s-a așezat praful pe ea?
Urc rapid la volan și bag cheile în contact,surprins să văd că pornește și că are și benzină.
Cineva ţine cu mine.
. . .
"Ai ajuns repede." spune Gregg,uitându-se la mine cu ochii mari și cu sprâncenele ridicate. "Cum ai reușit?"
"Bună dimineaţa,am permis de conducere." îmi dau ochii peste cap. "Lasă asta acum,să ne concentrăm pe lucrurile importante." zic în timp ce intru pe ușa apartamentului său.
"Ce telefon voiai să cauţi?" mă întreabă în timp ce se îndreaptă spre calculatorul său.
Îi întind telefonul meu,cu numărul pe care îl caut afișat pe ecran,iar el îl introduce în calculator.
"Ăăă...Hayden?"
"Ce e?"
"Bella și-a pierdut telefonul?"
Ce mama naibii?I-am dat doar un număr de telefon,cum și-a dat seama că e al ei?
Nu răspund,dar continui să mă uit la el cu o privire fixă și cu dinţii încleștaţ.Îmi țin pumnii strânși pe lângă corp.
"E ceva ce nu îmi spui,nu-i așa?" mă întreabă suspicios.
"Nu...tu doar...caută numărul ăla." îl implor.
Simt cum corpul începe să-mi tremure.
"Te simţi bine?Tremuri.Ce se întâmplă?"
"Bella a fost răpită,Gregg!A fost răpită și habar nu am unde se află!" explodez,nervii și panica instalându-mi-se pe sub piele. "Știu cine e idiotul care a făcut asta,am nevoie de tine să vezi unde e.Odată ce dau de el,o să plătească grav pentru ceea ce a făcut!"
"Bine,bine!Nu te speria,o să o găsim,ok?" îmi zice în timp ce se ridică în picioare de la calculator,așezându-și o palmă peste umărul meu.Se încruntă ușor și își mijește ochii,uitându-se la mine confuz. "Hayden,plângi cumva?"
Abia acum realizez că ochii mei au început să se umezească,așa că nu fac altceva decât să clipesc lent și las câteva lacrimi să se rostogolească peste obrajii mei.Nu mă pot uita la el.Mă uit în pământ.
"Frate,tu chiar ţii la ea.Nu te-am mai văzut niciodată plângând după cineva." zice și îmi zâmbește prietenos. "Hai să îi găsim telefonul.Calmează-te,bine? mă întreabă iar eu îi răspund,dând din cap afirmativ.
După lungi,lungi,foarte lungi căutări,se pare că avem câteva rezultate.
"Uite,aici e!" îmi arată Gregg un punct de pe o hartă afișată pe ecranul calculatorului său.
"Pare destul de departe,oare cât timp facem până acolo?Nu e în Londra."
"Ba da.Hackney e în Londra,geniule." spune și începe să râdă."E aproape,putem lua un taxi sau un tren până acolo."
"Nu știu dacă a trecut mai mult de jumătate de oră de când ţi-am spus că am permis de conducere,geniule." îi răspund cu aceeași monedă. "Să mergem."
. . .
"Mai ușor,frate!Vrei o amendă cât tine de mare și nu știi cum să o obţii?!" se răstește amicul meu atunci când vede că vitezometrul din bord nu mai are mult până să arate că mergem cu două sute de kilometri pe oră.Și asta încă nu e viteza maximă.
"Sunt în stare să plătesc amenda aia și să fac și pușcărie atât timp cât Bella e în siguranţă,ok?" îi răspund pe același ton și strâng volanul cu putere.
Toţi mușchii din corp îmi sunt tensionaţi.Mușchii spatelui,ai braţelor,picioarelor,toţi.Absolut toţi.Maxilarul îmi e încleștat și respir rapid.Cumva îmi e frică și în același timp nu îmi e.Cumva vreau să fug dar pe de altă parte vreau să o salvez pe Bella.
Ce se întâmplă?
"Hayden,ar trebui să încetinești.Aproape intrăm în Hackney." spune Gregg în timp ce se uită pe GPS-ul din telefonul său."Ia-o înainte și mergi cinci kilometri ,la un momendat ar trebui să vedem ceva ce seamănă cu un bloc vechi,sau cel puţin asta văzusem pe calculator."
Încetinesc,dar nu îmi iau piciorul de pe accelerație și după distanţa pe care a trebuit să o parcurg,am dat în sfârșit de acel bloc.Impropriu spus bloc,nu arată deloc a ceva în care ar putea locui cineva.E o clădire cu 3 etaje și niște geamuri pătrate.Parchez într-un loc mai retras,pentru a nu atrage atenţia.
"Vrei să vin cu tine?" continuă el,observându-mi privirea panicată.
"Nu,tu treci la volan și rămâi în mașină cu cheile în contact.Dacă mă vezi ieșind cu Bella,pornești motorul,noi urcăm și plecăm rapid de aici,bine?"
"Bine,am înţeles.Ai grijă de tine,Hayden."
CITEȘTI
Shape Shifted
Teen FictionHayden Smith este un tânăr în vârstă de 19 ani cu un trecut complicat și o atitudine pe măsură, care şi-a dedicat viaţa înotului de performanţă de când era copil, neavând însă parte de prea multă susținere. Când în calea sa va apărea o persoană cu o...