Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 4

    Haedes

         Dimineață cretină! Zi cretină!
         Mă chinui să deschid ochii și cumva reușesc să iau telefonul, fără a sparge ceva.
         Ora 8:00. De ce dracu m-am trezit de acum? Încerc să adorm, însă doi ochi violeți mă bântuie. Intensitatea lor te face să te pierzi într-o mare violetă, lăsându-te pradă pericolului de a te îneca cu zâmbetul pe buze.
       Aceasta  legătură telepatică m-a luat prin surprindere, amuzant fiind faptul că înaripata este o pacoste.  A încercat să-mi reziste, dar am citit clar în privirea ei amalgamul de sentimente. Furia, nedumerirea și dorința se îmbinau în ochii de culoarea liliacului în plină floare. O culoare blândă, dar fatală. 

       Cu doar două cuvinte, aceasta a reușit să mă enerveze și să mă contrazică, contrar inimii care bătea prea puternic pentru o criză de nervi. Domnișoara era intimidată, iar eu, ca un nemernic, m-am jucat cu mintea ei. Zâmbesc la amintirea ei și îmi trec o mână prin păr. Cobor din pat și îmi aprind o țigară, indispus de gestul meu matinal.  

       Este marți, iar din câte îmi aduc aminte, nu am cursuri prea importante. La cei 20 de ani sunt student la Academia Wallper, facultate pe care nu prea o frecventez, desigur. Sunt prea ocupat cu armata, cu antrenamentele și nu mai vorbesc despre ședințele politice  care îmi distrug și ultima fărâmă de răbdare.
       Îmi trec o mână prin păr și oftez. Sunt plictisit. Prea plictisit. Zâmbesc, iar un gând drăcesc legat de telepatia cu prințesa îmi apare în minte. Sunt curios dacă conexiunea dintre mine și Diana mai funcționează. Mă concentrez  și, imediat, în fața ochilor, îmi apare arțăgoasa prințesă a înaripaților, care se aranjează, privindu-se în oglindă. O analizez și observ că poartă o pereche banală de pantaloni de pijama și un sutien. Pe fața ei se citește o urmă de iritare, însă totul dispare când două tipe intră în cameră râzând.

     - Diana, nu ești gata? O să întârziem!  

         O văd pe înaripată cum se ridică și fuge spre dulap. Îmbracă o rochie mov, cu flori albe și râd de asemănarea dintre ea și păpușa mireasă a mamei, care, apropo,  îmi dă fiori. Revine în fața oglinzii, își așează repede părul și fuge spre pantofi. 

        Pentru cineva care nu trece de 1,60 m, are cam mult tupeu.  Nici până la bărbie nu îmi ajunge, spiridușa. 

        Își ia repede poșeta, aproape împiedicându-se de piciorul patului. Femeile și sacii lor. Nu înțeleg de ce dracu trebuie să iei după tine o geantă, când ai putea foarte frumos să îți iei o haină cu buzunare. Oricum femeile își pierd chestiile întotdeauna. 

          - Diana, ce ți-a spus ieri demonul de l-ai plesnit? 

          Atenția îmi este atrasă de acest subiect. Am fost uimit și, totodată, incitat de această agresivitate neașteptată venită din partea unui înger. Domnișoara de față, o sa aibă de îndurat câteva lucruri pentru palma aia. Și sunt sigur că o să mă distrez de minune.

            - A fost nesimțit și a meritat-o!  Nesimțit? Bine, poate că am fost foarte puțin, dar a meritat.  Râd și aștept cu nerăbdare următoarea noastră întâlnire. 

          Acestea se îndreaptă spre o clădire. Una pompoasă și luminoasă. Tipic blonzilor înaripați.
         Nu prea știu destule detalii despre Diana, însă comportamentul nesăbuit și momentele de virgină avute în seara tratatului îmi spun că mai mult de 18 ani nu are.O fetiță nesăbuită, neatinsă și plină de dorință.

           - Hei, Diana!  Aceasta  își  întoarce capul, oficial tipul ăsta primind locul întâi pentru cel mai cretin zâmbet. Un val de sentimente dau năvală în mintea ei și mi se face greață. Pe față îmi apare un zâmbet și, brusc, mi-a venit o idee. Bine ai venit în Purgatoriu, Diana! Profit imediat de neatenția ei, iar când vrea să-i  răspundă, îi șoptesc 'babuin'.