Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 6

    Haedes

        Pitica o să regrete tot ce a făcut. Încă nu îmi vine să cred că s-a  gândit la așa ceva.
          Zâmbesc și trag din țigară. Deci domnișorica are sânge-n vene. Perfect!
       Mă bag în pat și încep să îmi fac planurile pentru mâine. Ce o să mă mai distrez!
        Sunetul alarmei începe din nou, în ciuda faptului că am amânat-o de vreo 5 ori. De ce mama dracu să mă trezesc de acum? Tata cu ideile lui idioate, cu idiotul tărâm angelic..cu tot. Văd că este 7 și nici când aveam antrenament nu mă trezeam așa, îl făceam cu dragul meu părinte. În fine!
       Mă ridic din pat și merg spre duș. Asta mă ajută mereu. Un duș rece care să mă calmeze și să mă trezească, este tot ce am nevoie. Ies, mă îmbrac și cobor. Jos îl găsesc pe tata , împreună cu Eric și Cristian. Suntem prieteni de la grădiniță. Am fost cei mai răi copii din lume și asta nu am spus-o noi, ci miile de dădace angajate de părinții noștri pentru a avea grijă de noi. Tata le schimba o data pe săptămână , deoarece doar una nu ne putea face față. În adolescență am frânt la inimi încât nici noi nu mai știm. Da, suntem 3 modești, 3 frați cu care nimeni nu se pune.

         -Sunteți gata băieți? Întreabă tata nervos. Deci nu numai eu m-am trezit indispus.

       - Da ! El a deschis portalul spre lumea îngerilor și am trecut prin el, fiind întâmpinați de Gabriel. Privirea mea o caută pe Diana, dar nu este de găsit. Nu vrea să mă vadă, ăă? Păi chestia e că eu vreau să o văd.

        - Haedes, copii, bine ați venit! Ne întâmpină Gabriel cu zâmbetul pe buze.

        -Bine te-am găsit Gabriel. Încerc să schițez un zâmbet , însă nu îmi iese. Arăt mai de grabă constipat, decât încântat. Ne face semn să îl urmăm și pornim spre palat.

       - Băieți, știți ce mi-a făcut prințesa înaripaților? Cea cu ochii violet. Îi întreb pe cei doi și aceștia se întorc spre mine curioși.

       -Diana? Întreabă Eric uimit.

     - Da, chiar ea. Amintirea întreruperii  mă amuză . Cât de prefăcută a putut fi cu glasul ei inocent!

      -Ce ți-a putut face un înger? Tu nu ai văzut ce timidă este? Mie unul mi se pare adorabilă. Ea? Adorabil? Cu acei ochi mari, părul ei și corpul micuț formează o simetrie perfectă. Am văzut destule fete, printre care și angelice.  Mi-am petrecut nopțile cu ele chiar dacă rivalitatea ne curgea prin vene. Multe dintre ele treceau peste asta, așa că ne distram împreună. Frumusețea lor este de neegalat, recunosc asta, însă nu m-au impresionat într-un mod special. Just sex.  Pe de alta parte, pitica asta îmi trezește o curiozitate nebună în ceea ce-i privește temperamentul și ticurile. Am observat cum își stânge buzele când este emoționată și cum își freamătă mâinile când dă o explicație.

       - Păi să vă spun. Acea adorabilă ființă, cum îi spui tu, este o adevărată mincinoasă. A intrat în mintea mea, în timp ce eram cu Lilith, iar în momentul în care voiam să o facem, ea a spus să nu mă dezbrac, căci ea este în mintea mea și nu poate ieși. A mințit cu nerușinare și cică a vrut să se răzbune, fiindcă și eu i-am făcut ceva de genul. Termin de povestit și cei doi au gurile până la pământ. Probabil nu se așteptau la așa ceva din partea unui înger.

      - Nu se poate! Încep să râdă cei doi la unison, făcându-i pe toți să se întoarcă.

     - Și ai de gând să te răzbuni ,nu? Întreabă Eric oprindu-se din râs, devenind serios. Zâmbetul meu îl face să se încrunte.

       - Recunosc că micuța merită o lecție, însă ai grijă. Este fiica lui Gabriel și, pe numele lui Lucifer, dacă nu a fost ingenioasă. Bravo prințesă. Mârâi nervos și ne continuăm drumul  până la palat. Ajunși acolo, intrăm și totul este ....alb. Fir-ar să fie... Mi se face greață. Îl urmăm pe Gabriel până la etaj , unde ne arată camerele.

       - Haedes, aceasta este camera ta. Aici este a fiicei mele. În caz că ai nevoie de ceva, poți să o întrebi pe ea. Camerele noastre sunt una lângă alta.  Mai bine de atât nici că se putea. Pe față îmi apare un zâmbet și mii de gânduri cu ce a-și putea să îi fac îmi înfloreau în minte. Băieții pleacă în camerele lor , iar eu apuc clanța ușii Dianei. Apăs încet și intru într-un întuneric divin. Draperiile grena îi îmbracă geamul, nelăsând  fasciculele  de lumină să pătrundă. Înaintez ușor spre patul ei și observ că un zâmbet îi încadrează fața. O privesc atent și îi memorez toate trăsturile. Corpul ei  stă întins sau mai bine zis îmbrăcat în cuveltura albă.. Cu o singură mișcare se dezvelește și.. la naiba! Trupul îi iese la iveală și fac ochii mari la corpul de zeiță din fața mea. Lenjeria ei este simplă, cu modele fine, nici pe departe la fel de sofisticată și provocatoare ca cele pe care le-am văzut de-a lungul anilor. Acea simplitate mă incită al dracu de tare , moment în care  pantalonii  devin  din ce în ce mai strâmți  . Asta îmi mai trebuia acum, o ditai problema. Încerc să îmi mut ochii de pe corpul ei și dau de pedeapsa supremă. Buzele! Afurisitele mă strigau să le strivesc . Atât de pure. Îmi umezesc buzele, iar gândul că aș putea să mă joc cu ele, mă înnebunea..Privesc în ansamblu și rămân fără salivă. Corpul ei este perfect, la dracu. Și știu că o să fac o prostie dacă mai stau mult aici. Mă întorc spre ușă, însă  mă macină o curiozitate nenorocit, așa că aleg să ignor consecințele ce vor urma! Îmi desfac mâna și o apropi de obrazul ei,  dorința de a o atinge fiind din ce  în ce mai mare. Vreau să îi simt pielea fină  și mirosul de ciocolată, care  când ne-am întalnit mi-a făcut glicemia să o ia la sănătoasa.  Mă aplec ușor peste ea și cu mișcări ușoare o  sărut pe gât. Chiar acum arăt ca un pervers ce pipăie fetele în somn. Am ajuns să o fac și pe asta. Zâmbesc amuzat și trasez cu degetul conturul venei de pe gât. Simt mirosul sângelui său, un miros dulce și plăcut. Pielea ei se face de găină și înghite în sec. Pe numele lui Lucifer, ce priveliște plăcută!