Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 17

Acest capitol îi este dedicat lui Whisky_Shot.

Diana

           Încă nu îmi vine să cred cât de idioată am fost. Ce așteptam eu acolo? Sunt atât de frustrată . O mână pe umăr face să tresar, iar când mă întorc dau de ochii reci ai lui Lucifer. Mă privea intens, așa că am întors capul jenată. Omul ăsta este prea intimidant. Se pare că am câștigat lupta. Cu Haedes la putere maximă, am distrus orice urmă de tirian, aducând o victorie uriașă. Puterea prințului este incredibilă, iar felul în care o ține sub control m-a uimit.

         -Diana, mulțumesc! Îl privesc și ochii lui erau blânzi. Schițez un zâmbet și ...ia stai..doar nu a văzut ce a făcut Haedes? Ooo doamne... Mă înroșesc și dintr-o dată picioarele mele erau foarte frumoase.

        - Nu aveți pentru ce domnule! Vocea mea tremura și răspunsul a ieșit mai mult ca o șoaptă . Acesta îmi zâmbește și se întoarce să plece,însă se oprește lângă a mine.

        -Înțeleg de ce Haedes se comportă așa cu tine. Ești adorabilă când roșești. Acesta începe să râdă și eu mă fac grena de rușine . A văzut totul.

          -Diana! Sunt strigată de tata și merg repede spre el și inima mi se oprește, deoarece Lucifer mă acompania , zâmbindu-mi amuzant.

         -Scumpo, am vorbit cu Lucifer și am decis că vei rămâne aici cateva zile pentru a-i ajuta pe medici la vindecarea răniților . Sofia mi-a explicat întâmplarea cu Raja și sunt foarte uimit și ,de asemenea, foarte mândru de tine draga mea! Mă uit la tata încruntată. Cum să rămân aici? Nici gând ! Nu așa aproape de EL..

         - Dar tata, unde voi sta? Nu pot rămâne .. Îmi încerc norocul, însă Lucifer strică totul intervenind.

         -Diana, vei locui la palat. Nu se va întâmpla nimic, Haedes va avea grijă de tine. Lucifer îmi face cu ochiul și în acel moment văd asemănarea dintre el și fiul său. . Nu se poate una ca asta.

      - Draga mea, totul o să fie bine. Prințul o să aibă grijă de tine. Normal că o să aibă . Tocmai de asta îmi este cel mai frică . Bine draga mea, noi plecăm . . Tata mă sărută pe frunte și pleacă , eu rămânând cu Lucifer. Îmi rod unghiile de nervi și dacă Lucifer mai râde mult , o să plec imediat după tata. Se vede de unde a moștenit Haedes rânjetul .

          -Vino să îți arăt palatul, Diana. Și apoi camera ta. Lucifer merge înainte și eu în urma lui. Palatul era întunecat și înfiorător . O ceață albă ne înconjura ,iar totul părea atât de sinistru. Merg în dreptul lui Lucifer și îmi vine să îl iau în brațe . Totul arăta așa de sumbru. Palatul era luminat de candelabre uriașe din cristal . Înaintăm și pe perete, sculptat în piatră era..Lucifer. Doamne câtă mândrie . Haedes le-a moștenit pe toate.
      Intru în sala tronului și rămân uimită de contrastul dintre roșu și negru. Sala era plină de lumânări . Am dat să înaintez, însă un mârâit mi-a făcut pielea de găină . Întorc capul , iar în spatele meu era un..câine ? Cred că asta este.. Nu știu sigur pentru că era..disproporționat . Fața era o gură mare plină cu dinți . Era mai mare ca mine, cu patru picioare din care îi ieșeau alte picioare mai mici. O stare de vomă m-a cuprins în momentul în care am văzut că în urma lui era o dâră de...ce e aia? Sunt bale? Ooo doamne! Creatura venea spre mine și nu mă puteam mișca . Când să mă atingă , aceasta a luat foc, urletul sau răsunând în tot palatul.

        -Este un caine de pază . Ferește-te de ei! Lucifer îmi face semn să merg după el și inaintam spre niște scări uriașe .
       Urc și ajung pe un coridor plin de uși . Deci una dintre astea este camera mea. Dar..cum o să țin minte care este? Lucifer se oprește în față unei uși albe. Asta de unde a apărut ? O deschide și rămân uimită . Aceasta camera îți tăia respirația . În mijlocul camerei se afla un pat mare, alb, cu un baltachin negru. Lângă acesta se afla un pupitru , iar pe peretele din dreapta era o bibliotecă plină cu carti. În partea stângă era o oglinda mare, cu margini din lemn, sculptate într-un model rustic.Aceasta era așezată pe un dulapior din lemn, unde îmi puteam așeza fardurile și tot ce îmi trebuia pentru toaletă . Privesc în sus , unde un candelabru alb îmbrăca tot tavanul... Era minunat...

       -Îți place Diana? Vocea lui Lucifer mă ia prin surprindere.

      - Da, este minunată , mulțumesc ! Chiar era frumoasă.

      -Bine Diana. Te las să te pregătești și te aștept jos. Îl aprob și acesta iese din camera lăsându-mă singură . Sper să fiu bine. Adică ce mi se poate întâmpla ? De fapt, un demon m-ar putea mânca , mi-ar putea smulge aripile sau mai bine, m-ar tortura până la moarte. Nu multe nu? Da,așa credeam și eu.
       Fac repede un duș și deschid dulapul. Erau tot felul de rochii frumoase, toate dintr-un material fin și plăcut al cărui miros de crizanteme era împrăștiat prin cameră. Aleg una și mă privesc în oglinda. Corsetul se strângea elegant pe talia mea, iar rosul sângeriu îmi scotea în evidenta pielea alba. Îmi fac un coc elegant și încalț o pereche de pantofi roșii .
           Deschid ușa zâmbind , iar imaginea din fața mea mă uimește . Haedes se săruta cu o femeie. O fată blondă , mai mult dezbrăcată . Arăta frumos, recunosc. Avea forme perfecte, iar acea rochie, mai bine zis bucată de material, i le scotea mult în evidență . Cei doi se sărutau cu atata poftă, buzele și mâinile framantandu-i corpul. . Furia mea creștea , însă nu mă puteam coborî la nivelul lor. De ce să îi arăt că mă deranjează ? Haedes își întoarce privirea spre mine, iar ochii i se măresc . Acesta mă privește din cap până în picioare și îmi face cu ochiul.. Oprește sărutul și în momentul acela, fata blondă se uită la mine cu ochii mijiți. Îi răspund cu o privire arogantă și îmi mut privirea spre Haedes, care zâmbește amuzat.

      -Diana, nu știam că rămâi ! Acesta se scărpina în cap și mă privește cu acel amuzament enervant. Blonda vine spre mine, mișcându-și soldurile și privindu-mă cu ochii roșii, vizibil enervata.

      -Eu sunt Lilith, iubita lui Haedes. Îmi ridic sprâncenele ,uimită de afirmația femeii și îi întind mâna . Aceasta mi-o apucă ezitant, privindu-mi zâmbetul .

      -Eu sunt Diana! Și scuză-mă , dar nu am nevoie de prea multe detalii, mulțumesc ! Îi privesc pe fiecare în parte, le zâmbesc și trec ușor pe lângă ei, începând să cobor scările .