Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 14

**** Acest capitol îți este dedicat Didi1247 . Mulțumesc pentru susținere scumpo***

Haedes

          Trec prin portal și încerc să mă calmez . Pentru unul ca mine, ea, este fructul interzis..dar să fiu al naibii de nu vreau să îl devorez cu poftă. Intru în Infern și o pofta nebună de a distruge răsare în mine. Toți mă privesc cu frică și se dau din calea mea. Ajung în sala de antrenament și încep să lovesc sacul de box ca un nebun. Flăcările mă înconjoară și sub presiunea loviturii sacul se rupe . Pe numele lui Lucifer, o să înnebunesc. Mă gândesc la acel ștrumf și nu-i bine. Antrenamentul nu are niciun efect asupra mea așa că pornesc spre carceră. Poate tortura mă va calma.
      Intru , iar urletele de durere ale prizonierilor sunt ca un cântec pentru urechile mele. Acestea cer îndurare, plâng, se tăvălesc, însă nimic nu mă poate înmuia.

        Diana

        Nu se poate una ca asta. Fug în cameră și inima urlă dupa puțin aer. Incidentul de mai devreme încă mă înfioară.. Haedes, ochii nebunesc de negrii mânați de o flacără, pumnul lui care a lovit peretele, cuvintele spuse de el.... Mintea încearcă să nege tot ce gura nemernicului a spus. Nu sunt un obiect și oricum asta este împotriva principiilor mele. Dar totuși sentimentele mele o iau razna în prezența lui. Să fie atracție? Dar este demon pentru numele lui Dumnezeu! Ei nu simt afecțiune. Aoleu, dar privirea sa de la cascadă era una blândă, cuvintele lui erau calde și irișii săi m-au chemat în abisul lor, iar eu, ca o idioată, am lăsat garda jos fără să mai gândesc. Îmi trec o mână prin păr și trag aer în piept. Imaginea lui mi-a rămas întipărită pe retină. Clipesc însă nu dispare.Stă liniștit privindu-mă cu zâmbetul pe buze. O iau razna! Un înger ar trebui să adore lumina, , însă eu mă scald ca o nerușinată în întunericul lui ,făcându-mă să simt totul la cote maxime. L-am privit pe geam cum pleacă privindu-mă .Îmi ridic bariele și dintr-o dată un țipăt îmi ridică părul pe ceafă. Ce Dumnezeu? Altul, urmat de încă unul și încă unul. Țin ochii strânși, dorindu-mi ca acele strigăte să înceteze. În fața ochilor îmi apar corpuri despicate, pline de sânge, ale căror strigăte îți înghețau sângele în vene. Realizez imediat că sunt în mintea prințului, iar imaginea mă îngrozea. Tăia, înțepa, rupea. Trupul negru, ochii roșii și râsetul monstruos mi-a făcut inima să se oprească, așa că țip. O fac cât pot de tare, iar Haedes înlemnește. . ''Diana?(H)'' Vocea lui era de o calmitate imposibilă. Mai devreme chinuia cu o nervozitatea uriasă, iar acum este calm? . ''Haedes, încetează. (D)'' . Tremuram și inima îmi bătea nebunește. Priveam îngrozită spre trupurile despicate și îmi venea sa vomit. ''Gata, liniștește-te. O să mă opresc !(H)''

        Haedes

    Frica și disperarea Dianei îmi făceau inima să bată repede . Conexiunea noastră a făcut ca ea să vadă monstrul din mine, să-mi simtă pofta de sânge și  plăcerea cu care ucid...  Sunteți prezenți cu toții la cel mai mare eveniment al zilei.  Eu am ascultat de un înger. Corpul meu a reacționat involuntar la sunetul vocii sale.  ''Mulțumesc(D)''. Vocea Dianei mă aduce la realitate. ''Nu trebuie să îmi mulțumești! Am făcut asta pentru că strigătul tău m-a surzit (H)''. '' Ce să spun...!-(D)

             - Stăpâne, tirienii atacă și stăpânul Lucifer a spus să coborâți imediat! Mă ridic merg spre sala palatului.  În sufragerie tata și prietenii mei sunt strânși într-un grup. Toți sunt gata de luptă și dau ordin armatei să se strângă. ''Haedes, ce se întâmplă?'(D)' Vocea speriată a Dianei îmi dă o idee. Mă uit câți tirieni sunt și pot spune că sunt de 3 ori cât noi.Nu îmi vine să cred ce o sa fac. O să mă umilesc țn fata unor înaripați. La dracu!  Îmi dau o palmă mintal și rostesc cât pot de calm. ''Diana, ascultă-mă cu atenție. Du-te la tatăl tău și spunei să ne trimita întăriri."  Văd mulțimea de demonii strânși și mă încrunt. Unde dracu sunt toți? 

                   - Haedes, am trimis o parte a armatei după convoiul lui Lilith!  Cred că îți bați joc de mine? Cum dracu să facă asta fară ca măcar să mă anunțe? Fir-ar a dracu....Tata cu ideile lui idioate.   Dacă era după mine, demonița  venea singură. Nu am timp de ceartă acum, nu când creaturile astea proaste bat la poarta palatului.    ''Haedes , o să venim. Aveți grijă-D'' Tot ce văd este cum Diana o ia la fugă și mă întorc spre tata. 

          - Tată, hai să le arătăm lighioanelor cine suntem! Tatăl meu  zâmbește și focul din ochii lui se dezlănțuie. Tirienii  sunt creaturi ciudate, proaste și fără pic de minte. Fiecare este pe cont propriu încercând fiecare să-și potolească setea de distrugere.  Nu știu dacă nebunia mea este mai gravă ca a lor, așa că zâmbesc și plănuiesc să aflu. Când ies ,rămân uimit. Monștrii erau așezați  în formații, iar ochii lor ,în loc de verzi , erau galbeni.  Ceva nu este în regulă. Încep cu un vârtej de foc, dar nimic. Ce naiba? Pe ei se văd un fel de solzi.  Mă uit la tata care  este la fel de surprins. Ușor semnele mele demonice își fac apariția, trezind un foc diferit. Îl trimit spre ei și îi văd cum mor unul câte unul. Nimeni și nimic nu poate rezista focului  meu demonic. Toți tirienii mă privesc și realizez  că au venit după mine. Cineva îi controla, cineva care știa foarte bine tactica noastră. Tata luptă, iar monștrii  îl încolțesc. Îmi las puterea să iasă ,trezindu-l pe Draco. Aripile lui puternice se întind și dintr-o mișcare tirienii ce înconjurau palatul sunt morți. Urletul dragonului acoperă întreaga zonă și tirienii se dau înapoi. 

          -Haedes, pleacă. Ei pe tine te vor.  Noi și Draco vom termina aici. Nu știm ce pun la cale.  Vocea tatălui meu este una dură, înăa nu m-am clintit .Vrea ăa plec și să pierd distracția? Nuu.. Am înțeles imediat ce făceau.  Aceștia mă forțau să folosesc focul demonic, știind că îmi  va consuma energia . Inteligentă mișcare!