Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 30

Diana
      Eu o să plec! Nu vreau să mă atașez mai mult. Nu, nu și iar nu. Însă câteva amintiri nu mă vor răni. Nu? Și uite cum dau din lac în puț. Acesta mă sărută apăsat și, profitând de situație , îl mușc de buză. În acel moment, Haedes sare ca ars și mă privește urât . Încep să râd și în două secunde sunt luată pe sus. Serios acum, de ce mă cară mereu? Nu sunt un sac de cartofi.

       - Deci muști ? Stai că îți arăt eu! Îl lovesc în spate și acesta începe să râdă. Atât poți? Mă lupt cu el, când o durere mă face să scâncesc.

       -Auuu..... Ce tocmai a făcut ? M-a mușcat de....fund? Jocul ăsta se poate juca în doi, afurisitule. Îl prind de fund și îl ciupesc, moment în care el tresare și se încordează, vizibil deranjat de gestul meu. Ce să spun! Încep să râd din ce în ce mai tare și acesta mă aruncă în sus prinzându-mă în brațe . Îmi dau seama imediat că eu am fustă pe....o Doamne! Mă fac roșie și îmi ascund capul în pieptul lui. Mă privește amuzat și începe să râdă cu poftă Minunata lui gândire i-a transmis, în sfârșit, că trebuie să mă lase jos. Îmi netezc rochia deja șifonată și îmi ridic privirea spre el. Cum poate fi așa schimbător? Acum este un nemernic, apoi este dulce. Nu mai înțeleg nimic. Nu știu ce să cred despre el, despre felul în care gândește și despre vorbele spuse. Este un mister pe care vreau cu încăpățânare să îl rezolv. Un puzzle imposibil în care vreau să potrivesc fiecare piesă. Dar oare cât poate dura? Cate piese trebuie sa găsesc și oare cât de adânc trebuie să mă afund în întunericul său? Îmi las capul în jos, însă vocea lui nu mă lasă.

        -Uită-te la mine! Glasul lui mă face să înghit în sec și ridic privirea spre el, buzele noastre fiind doar la 2 cm. Azi trebuie să plec, urmând mai apoi să mă întorc ca studentă a academiei. Imi ridic barielele mentale și îl văd pe Haedes cum se încruntă, nelăsându-l sa afle despre admiterea mea. Un sunet de trâmbițe se aude, iar Haedes zâmbește.

- A sosit mama! Ochii săi sclipesc de fericire, iar zambetul îi acoperă întreaga față . Hai să mergem! El pornește înainte, iar eu îl urmez. Ajungem în sala palatului când pe ușa intră mama sa. Rămân uimită de frumusețea reginei și de zâmbetul atât de cunoscut. Rochia ei de un verde smarald îi îmbracă talia subțire . Parul negru este prins într-un coc perfect, în timp coroana imensă din diamante îl împodobește. Puterea și eleganța pe care aceasta o emană , îmi aduce aminte de mama. Este frumoasă , trasaturile acestea fiind oglindite și de Haedes. La vederea fiului ei zâmbește și se apropie de noi. Odată ajunsă, regina ne studiază pe amândoi și inima mi se oprește. Noi suntem plini de făină, în numele Bărbosului . Își mută privirea spre mine și las capul în jos rușinată.

        -Bine ai venit, mamă! Regina își îmbrățișează fiul, iar eu îmi admir picioarele pline de făină. Încerc alarmată să îmi curăț rochia cât de cât, însă degeaba.

       - Dragul meu, de ce ești plin de făină ? Te rog nu te uita la mine, te rog! Nici nu termin de gândit, caci2 Haedes se uita la mine și zâmbește .

      -Mamă , ea este Diana, prințesa angelică. Și vezi tu, din cauza ei sunt așa . Mă uit urât la Haedes și acesta râde amuzat. Îmi întorc privirea spre regina si îmi vine să intru în pământ. Ce părere o să aibă, Doamne! Am venit să vindec persoanele rănite din lupta și uitați în ce situație am ajuns.

       -Încântată Diana. Eu sunt Maira, mama obraznicului de față . Aceasta mă analizează și se oprește în ochii mei.

      - Sunt încântată , regină Maira! Fac o plecăciune și îmi privesc mâinile albe.

       -Doar Maira, scumpo. O privesc uimită și un zâmbet blând îi încadra fața. Privirea reginei pică pe fiul său și acesta zâmbește.

       - Haedes,ce i-ai făcut prințesei? Prințul pufnește și își trece o mână prin păr.
      - Absolut nimic! Haedes își privește mama și o strânge în brațe. Manipulator. Cei doi se desprind și observ dragostea cu care mama își privește fiul. Îmi feresc privirea și încerc să îmi stăpânesc lacrimile.

      - Mergeți și spalați-vă, apoi coborâți . Iar tu fiule, scapă de umflătura din pantaloni. Haedes începe să râdă și vine spre mine. Își pune o mână pe umărul meu și ma strânge încet.

      - Tot ea este de vină ! Încerc să realizez ce naiba tocmai a zis și rămân stupefiată. Nu îmi vine să cred! Îi îndepărtez mâna și îi arunc o privire ucigașă.

       - Păi, doamnă eu merg sus. Fac o plecăciune , îl săgetez pe Haedes și pornesc spre scari, în timp ce jos se aud râsete. O să îl strâng de gât!