Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 60

'' Va spun eu, un inger nu este asa de inocent pe cat pare'' -Haedes

Diana

M-a numit strumf. Acest cuvant ma bantuie si ma face sa-mi strang pumnii. Ok! Cum naiba m-as putea lupta cu o asa namila? Este clar ca voi pierde la forta, insa poate daca imi voi marii viteza, o sa reusesc sa-l dobor. Sper. Ne luam pozitiile de lupta si el ataca. Pumnul lui inainteaza si reusesc sa ma eschivez in ultima secunda. Ok, deci este si rapid. Ma indepartez si incerc sa pastrez distanta. Ii observ furia din privire si realizez ca nu este doar un antrenament. Daca sunt lovita, clar o sa ajung la spital. Aici nu conteaza ca sunt o printesa. Asta si am vrut, de fapt. Nu voiam ca ei sa se eschiveze, sa nu imi spuna in fata lucrurile sau sa ma ocoleasca. Acum ca am iesit dintre zidului palatului angelic, aici, in lumea reala este adevaratul joc. Ii studiez miscarile in timp ce inainteaza. Cateva lovituri rapide ma fac sa ma dezechilibrez, insa imediat imi revin. Observ ca este dreptaci, deci o sa lovesc spre stanga. Imi iau elan si maresc viteza. Ajung in spatele lui, il lovesc în picioare si il dezechilibrez. Incerc sa il imobilizez , insa sunt pinsa. In acel timp fac contact cu pamantul. Ma ridic , insa vad in ceata, impactul fiind destul de puternic. Ma frec la ochii, si simtul mi se trezeste. Ma feresc in momentul in care piciorul lui era aproape de pieptul meu. Ma dau un pas inapoi. Proasta idee, el este in spatele meu si ma loveste in ceafa. Cad in genunchi si presiunea din ceafa ma paralizeaza. Ma intoarce, ma intinde si ma prinde de gat. Incepe sa stranga si imi pun mainile peste a lui .Nu am nicio sansa sa-l dau la o parte.

Haedes

Imbracat la costum. Intalnirea cu cei din consiliu este peste 30 de minute si am fost tarat de tata, fara a putea comenta. Imi asez manicile si pornesc prin curtea academiei. Tata era cam indispus de dimineata, asa ca ma grabesc la intalnire. Nu am nevoie de o morala si desigur o lupta cu el. O fi el in varsta, insa inca nu am reusit sa-l dobor. Imi arunc privirea spre locul de antrenament si vad o multime care tipa. Ma uit mai atent si il vad pe Steave stand peste cineva. Antrenametul de lupta mereu incepe cu o lupta, iar cel care a nimerit sa se lupte cu Steave va ajunge in spital. Ma uit mai atent si vad un corp de fata, cu un par saten, imbinat cu suvite blonde... Ia stai...... Fac ochii mari cand realizez ca este Diana si inima incepe sa imi bata. Pasii mei pornesc spre locul de lupta si focul incepe sa se dezlantuie. Cum indrazneste sa faca asta? O vad cum incearca sa-i dea mana si realizez ce trebuie sa fac. Ea nu are nevoie de ajutor, ea trebuie stimulata. Este puternica si trebuie sa invete sa se descurce. Stiu ca asta vrea, uraste sa fie slaba. Imi eliberez barierile mentale, ma calmez si ii caut constiinta.. Multe cuvinte interesante, nedemne de inger ii danseaza prin minte si ma fac sa zambesc.Incep sa rad si observ cum se incrunta. '' Acum intelegi de ce am spus ca locul tau nu este aici? Am avut dreptate, asa ca mai bine ai pierde si ai pleca. Lumea asta nu este pentru tine''. Aud un ''la naiba'' in timp ce ma intorc sa plec. Un sunet de lovitura, strigate si ,sincer, imi pare rau de Steave.