Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 19

Diana

         Pașii mei se aud pe holul castelului. Simt cum nervii se acumulează și îmi vine să lovesc ceva. Intru în cameră , îmi dezbrac rochia și mă arunc în pat. Îmi trec o mână prin păr și dau cu pumnul în pernă. Fir-ar! Se joacă cu mine prea ușor. Mă modelează perfect exact ca pe o plastilină ieftină. Mă lipesc de mâinile sale și el se bucură pentru un moment, ca mai apoi să se spele și să mă arunce. Mă plimb prin cameră și mă îndrept spre geam. Un pachet de țigări îmi face cu ochiul și îl iau în mână. Îmi aprind una și trag din ea. Mă înec și nu înțeleg ce găsesc unii la asta. Afemeiat...asta este.. Multe cred că vă întrebați cum și ce sunt băieții. Păi să încerc sa vă lămuresc! Sunt niște tipi cu puță în care nu poți avea încredere! Ei îți vorbesc cu o vrăjeală ieftină, te ating și la sfârșit ajung să își bage mașina în garajul vostru. Așa îi descrie Sofia și nu îmi vine să cred câtă dreptate are fata asta. Mai iau o țigară și privesc fumul care mă înconjoară. Nervii revin, iar ''aburul țigării'' prinde o culoare violet. Trag din ea și reret momentul în care l-am întalnit. Privesc pe fereastră și văd o multitudine de flori. Mai târziu voi ieși în grădina. Mă urc în pat și mă înfund în fumul de țigară. Trag aer în plămani și simt cum mă ustură gâtul și nările. Chestiile astea sunt o prostie.

        - Este totul în regulă domnișoară? Îmi atrage atenția o voce de femeie.

       - Totul este perfect! Lăsați-mă singură! Zâmbesc și îmi sting ultima țigare.