Capitolul 33

1.9K 141 7
                                    

Haedes

Rămân șocat . Plămânii mei refuză să primească aer și clipesc nereușind să înțeleg ce se întâmplă. Trupul îi tremură , se zbate în convulsii și sângele îi curge pe pamantul rece. Îi aud inima cum bate din ce în ce mai încet, iar țipatul ei de durere mi se tot repeta în cap. Aripile stăteau lângă ea, lumina lor abia observându-se. Muschii îmi zvâcnesc și unghiile îmi intră în carne. Îmi las capul pe spate, îmi desfac pumnii și un nor negru îmi acoperă întregul corp. Îmi simt semnele cum se rescriu, dinții mi se alungesc și controlul este la limită. Creaturile se îndepărtează și zâmbesc ca un nebun. Autocontrolul s-a dus și latura demonica este liberă. Ucid fără milă, nepăsându-mi de nimic altceva. Ajung în dreptul Dianei și privirile ni se intersectează , durerea văzându-i-se pe chip. Frica și neliniștea i se citesc în ochi și mă aplec peste trupul ei. Vorbește și îmi așez o mână peste fruntea sa.
- O să te faci bine, și după, o să regreți că nu m-ai ascultat! Aceasta asculta și privirea îi devine una impasibilă. Strânge din buze și eu ridic o sprânceană. Mă sfidează și acum? Două lacrimi i se scurg pe obraz și i le șterg. Se va face bine! Sunt mulți vindecători, iar când asta se va termina, promit că o să o pun aceeași camera cu un câine de vânătoare. Îl aud pe tata cum mă strigă . Vine alergând, urmat îngerii și demonii rămași în viață . Când ajunge în dreptul nostru îngheață . Fata sa a devenit albă , iar ochii i se fac roșii . O privește pe Diana și își strânge pumnii cu putere.

-Diana! Tatal ei vine alergând și cade în genunchi lângă fiica sa. În spatele lui apar Odir și prietenele ei. La vedere Dianei, toți rămân stână de piatră .

-Va fi bine! Aduceți dracu un vindecător! Țip, însă prietenele sale se prăbușesc în genunchi, plângând.

-Haedes, un înger nu poate trăi fără aripile lui. Poftim? Îl privesc nervos și îmi scrașnesc dinții.

-Nu are cum să moară . Este vindecătoare! Corpul ei se va adapta. Diana mă privește și își așază mâna peste a mea.

-Haedes, nu sunt sigură că îți voi respecta cuvintele. Vocea ei s-a stins și mâna rămâne fără vlagă. La dracu!

-Diana? O zgâlțâi, însă nimic. Diana, trezește-te , la naiba!!

Diana

Durerea este insuportabilă. O adiere plăcută mă face să deschid ochii. Nu mai simteam nicio durere, nimic. Am murit? Privesc în față și un leu alb se apropie cu pași apăsați . Ajunge lângă mine și mă atinge cu botul pe mână . Se așaza și încep să îi mângâi blana albă.

       Doi ochi gri mă fixează, în timp ce o voce blândă îmi învăluie mintea

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Doi ochi gri mă fixează, în timp ce o voce blândă îmi învăluie mintea. ''Diana'' . Leul mă atinge ușor și o căldură plăcută mă cuprinde.'' Ascultă-mă cu atenție! Eu sunt Haperion, un trimis.Am venit să te conduc unde îți este locul, însă înainte vreau să îți arăt ceva''. Dintr-o dată îmi văd corpul fără vlagă , îl văd pe Haedes cum mă ține de mâini , îmi văd tatăl , fratele și prietenii plângându-mi moartea.

-Diana! Trezește-te odată! Lasă prostiile. Îl văd cât de serios este și semnele de pe corpul său străluceau. Avea capul plecat și pumnii strânși.

-La naiba! Il privesc cu ochii mari cum își apropie buzele de ale mele, încercând să îmi facă resuscitare. Nu știu dacă se poate să roșesc ca spirit, însă senzația este aceeași. ''Diana, Tata îți dă șansa să legi dacă vrei să rămâi . Dar trebuie să te hotărăști , deoarece ușor amintirile tale vor dispărea și nu te vei mai putea întoarce '' . Mă panicheaz și totul intră în ceață "Cine sunt?''.

Pov. la pers a-3a

Leul se ridică , își pleacă capul și o ia pe Diana, pornind pe drumul luminat.

Diana

-Diana! Revinoți pentru numele lui Dumnezeu! Strigătul acesta și semnele demonice prind contur în mintea mea. Îmi privesc mâinile și pe ele se transpun semnele demonice. "Vino fetițo! Haedes te așteaptă!" Amintirile cu Haedes mi se derulează în cap și o scânteie stârnește un foc întunecat. Acesta mă învăluie și imaginea încruntată a lui Haedes este primul lucru pe care îl văd. Îmi privesc corpul, însă semnele nicăieri, în schimb, ale lui străluceau într-o nuanță de purpuriu. Zâmbesc și îmi așez mână peste cea a demonului care a salvat un înger.

Jocul Focului (În curs de editare) Where stories live. Discover now