Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 44

Diana

Haedes are cel mai mare tupeu din lume. Daca s-ar da un premiu pentru ''Cel mai necioplit si nesimtit baiat'', el ar lua primul loc. Nu imi vine sa cred ca dupa cate a facut, mai are tupeul sa vina la mine, sa ma caute sau sa indraznesca sa imi zica ceva. Orcum, indiferenta doare cel mai tare, iar eu o sa il lovesc de nu se vede. Sunetul clopotelului ma face sa tresar si sa ies din ''Gandurile Dianei de razbunare''. Da, asa mi-a placut sa le numesc. Imi strang cartile si scot capul pe usa. Observ ca Haedes nu este si rasuflu usurata. Numai gura este de el. Ies din academie, iar privelistea este extraordinara. Azi, m-am gandit sa merg prin padure, ar fi mai placut. Mai ales ca este toamna, iar frunzele formeaza un covor pastelat si incantator. Am de gand sa pictez, insa nu azi. Merg spre padure si ma afund in ea. Natuta mereu ma linisteste, ma protejeaza si imi da o stare de împlinire.. Soarele este pe cale sa apuna, cerul prinzand o culoarea rosie ce iti faceau ochii sa se inchida. Mmm, aerul era asa de curat, asa de cald. Ma joc cu funzele, cand un fasait ma face sa intorc capul. Privesc atenta, insa nimic. Pornesc spre camin, iar in spatele meu se simt pasii si o ciudata prezenta demonica. Incep sa fug, calcand pe frunzele uscate. Cantecul lor rasuna in toata padurea, iar pasii din spatele meu faceau acelasi lucru. Frica pune stapanire pe mine si in mana îmi apare arcul de foc. . Ma întorc pregătită să trag, însă nu era nimeni. Probabil sunt paranoica. Ma întorc nu mai vad nimic. Buzele lui Haedes ma sarutau usor pe clavicula, limba lui trasand linii firbinti pe toată suprafața să. Placerea este nemaipomenita... Piele mi se face de gaina si deschid ochii speriata. Intuneric si doar intuneric. Ce naiba? Un vis? Incerc sa ma misc, insa ceva ma opreste. Eram legata...simt franghia sau lantul ce imi strange incheieurile si gleznele. Incep sa tremur si dintii imi clantane. Unde sunt si ce naiba se intampla?. Incerc sa imi folosesc puterile, insa nu se intampla nimic. Pe mine simt un material catifelat, un material ce seamana cu cel al manusilor mele. Deci.....asta inseamna ca......ma pot atinge. O nu...nu nu...Incuietoarea usii se deschide, iar in intuneric apare un demon. Il vad cum împrăștie în jurul său doar întuneric. . Ochii rosii ma priveau cu o pofta nebuna, in timp ce dintii negrii si tatuajele ii formau intreaga imagine.

-Ia te uita. S-a trezit micuta printesa! Ma priveste amuzat si sunt incremenita. Ce o sa imi faca...o sa mor aici. Haedes....da...incerc sa il contactez, insa bariele lui sunt ridicate... nu se poate... Demonul se apropie se eu ma tarasc mai in spate, dand cu spatele de peretele rece si urat mirositor.

-Shhhhhhh....Nimeni nu te aude micuto. Acum, vezi pumnalul? Te vom tăia pe fata ta frumoasa, iti vom scoate organele, pe care sigur vom lua destui bani...iti vom scoate ochisorii astia adorabili si iti vom devora intreg sangele. Mirosul asta ma incanta asa de tare...asa de mult mi-as dori sa acum insa mai astept putin. Raman intepenita de frica, neputand face nici o miscare. Inima incepe sa bata din ce in ce mai repede si stomacul mi se intoarce pe toate partile. O sa mor...o sa mor...o sa mor mancata de canibali..... Dumnezeule...Barbosule...te rogg...te implor.... Sunt ridicata si legata de o franghie ce sta atarnata de tavan. Stau suspendata , tremurand din toate incheieturile.

-Nu plange, se va termina repede....sau....depinde daca esti fata cuminte. Lacrimi? Nu mai am.... nu mai simt nimic. Sunt inghetata de frica, paralizata... Demonul ia pumnalul, il linge, limba lui neagra incurcandu-se cu lama. Vine spre mine zambind si incep sa imi fac rugaciunea. Primul lucru care imi vin in minte este.......

-HAEDES...! Tip cat de tare pot si strang franghia.

-Era si timpul Diana! Mult ti-a mai luat! Dintr-un colt intunecat se aude vocea LUI. Locul se lumineaza si il vad pe Haedes stand sprijinit de perete, zambind amuzat. Il privesc stupefiata si nu inteleg... Privesc spre cei doi demoni si imi par cunoscuti. Fetele de demon dispar si raman.....Eric si Cristian...

-Surpizaaaa! Tipa Haedes si bate din palme amuzat. Ii privesc ingrozita, neintelegand ce se intampla. Cei trei zambesc si eu realizez ca au ras de mine..... Ei au....si-au batut joc de mine....

-Voi...idiotilor.... Tip iar cei trei incep sa rada! ASA CEVA NU SE POATE !