Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 27

Diana

Cred că își bate joc de mine!Cum naiba am putut să îi cad în plasă afurisitului ? Dau cu pumnul pentru a mia oară în pernă și mă gândesc cum de i-am făcut jocul demonului. A da, știu! Din cauza sărutului , din cauza buzelor mari și cărnoase și a felului în care ele se mișcau peste ale mele. Am avut primul meu sărut și tocmai cu un demon. Încerc să mă gândesc la altceva și mă ridic din pat. Fratele meu m-a anunțat că a avut o treabă importantă , așa că mă bag în pat. Mă uit la ceas și văd că este ora 8, așa că iau o carte și încep să citesc, relaxându-mă în așternuturile catifelate. Pleoapele sunt din ce în ce mai grele, iar oboseala își spune cuvantul, arucându-mă în lumea viselor. Dimineața a venit mai repede decât voiam și telefonul îmi sună . Îmi pun perna peste cap, sperând să mai dorm puțin , însă două bătăi în ușă îmi distrug orice speranță.

-Da! Țip la persoana care mă deranjează și strâng perna cât pot de tare. Urăsc să mă trezesc devreme.

- Domnișoară , domnul Lucifer vă așteaptă jos pentru a merge la spital! Sar din pat și o iau la fugă spre baie. Aleg o rochie mov cu umerii goi, o pereche de sandale cu toc, îmi las părul pe spate și ies pe hol. Înaintez spre scări când în fața mea apare Joseph, chinuindu-se să își facă nod la cravată . Parcă se lupta cu un monstru, dând din mâini și înjurând în barbă. Mă apropi și îi zâmbesc amuzată.

-Lasă-mă să te ajut! Încep să râd când îi aud răsuflarea ușurată și îi fac nodul din 3 mișcări . Privește uimit la cravată, apoi la mine.

-Cum ai reușit să îmblânzești bestia? Încep să mustăcesc, în timp ce privirea lui îmi memorează fiecare trăsătură. Adică asta cred că face la cum se uita la mine și sunt genul de persoană care urăște să fie privită insistent.

-Nu este așa de greu! Eu îi fac nodul la cravată tatălui meu mereu! Joseph zâmbește și face un pas în față, între noi rămânând un spațiu periculos de mic. Își apropie fața de a mea și mă sărută pe obraz.

-Esti ce mai tare Diana! Îmi face cu ochiul și fuge pe scari. Mă uit împrejur și doi ochi roșii ma bagă în sperieți. Străluceau, mă săgetau și puteam simți dorința lor de a mă arde de vie. O căldură plăcută îmi cuprinde corpul, însă sunt ferm convinsă că se anunță o furtună de vară. Una torențială care îmi va amesteca toate sentimentele. Eram doar noi doi pe hol. El stătea rezemat de perete, privindu-mă urat. Dar clar nu vrea să își ascundă repulsia fata de evenimentul anterior, pentru că își strânge continuu pumnii. Acest tic îl face destul de imprevizibil, iar conștiința îmi spune că trebuie neapărat să caut o cale de ieșire. Semnalele de alarmă date de creierul meu sunt din ce în ce mai intense, iar instinctul conservator își spune cuvântul. Respir sacadat și mă gândesc la ce aș putea spune. El mă privea și nu spunea nimic. Aerul era încărcat și simțeam că mă sufoc. Băiatul acesta este ca o bestie în cușcă. Chiar dacă îl hrănești și sunteți prieteni, tot te va mișca. Nu îl înțeleg. Comportamentul său este atât de schimbător, încât mă bulversează. Mă seacă și ma enervează ca niciodată nu știu ce va face. Avem situația de față, în care mă simt încolțită și neputincioasă. Lupt cu tirieni, fac față "fratelui - te călugăresc-" și nu pot ține piept unui demon. La naiba cu privirea lui sigură și cu trupul lui antrenat. Calculez distanța dintre noi și sunt sigură că din doi pași el mă va prinde. Gândește repede Diana. Bingo. Îi zâmbesc nevinovat, fac stânga-mprejur și o iau la fugă pe scări . Le cobor cât pot de repede și ajung în sala tronului, unde era Lucifer. Mă apropi de el respirând sacadat, reușind în sfârșit să respir.

- Bună Diana! Este târziu, asa că hai să mergem. Lucifer mă privește și se încruntă la fața mea, care acum este destul de roșie. Dar ce ai pățit? Mă uit la el și râd forțat.

- Sportul de dimineață! Mă uit la el cu ochii mari și începe să râdă . Haedes coboară scările și modul violent în care își trece mâna prin părul negru îmi transmite că trebuie să plec de aici imediat. Îl iau pe Lucifer de braț și îl trag după mine afară .

- Hai să mergem! Toată dimineața mi-am petrecut-o ajutând demoni de diferite vârste , ba chiar mi-am făcut câțiva prieteni. Mici, desigur. Le-am promis că mă voi juca cu ei și chiar aveam de gând să fac asta. Eu și Lucifer terminam treaba și pornim spre palat, concentrându-mă pe împrejurimi. Nu este la fel de frumos ca în pe tărâmul angelic , însă este drăguț .

- Și Diana, îți place aici? Întrebarea lui Lucifer mă ia prin surprindere și urmăresc umbrele ce ne privesc pitite.

- Desigur, este foarte frumos. Îi răspund sincer și îl văd cum zâmbește. Deși aici este opusul locului în care am crescut, asta nu mă împiedică să fiu atrasă de el. Chit că sunt periculoase creaturile ce trăiesc aici, dorința mea de a cunoște și descoperi lucruri noi, mă împinge spre tărâmul acesta.

- Păi , ce ai zice dacă ai primi o bursă aici. La academia noastră ?Fac ochii mari inima mea începe sa bata din ce în ce mai repede. Mereu mi-am dorit să urmez cursuri la Academia demonica . Mulți generali au învațat aici, inclusiv mama mea. Tatăl meu îmi povestea despre cât e strict este antrenamentul, cât de duri sunt profesori și cât de strict este programul. Aici se formează soldații ce vor intra pe frontul de razboi. Pe lângă acestea, celelalte ramuri sunt deschise pentru cei a căror forță fizică nu este punctul lor forte. Aici sunt vindecători, vrăjitori, zâne și alți reprezentanți ai magiei.

- Ar fi super! Zâmbesc și Lucifer mă privește intens.

- Consideră-te intrată ! Să spunem că îmi aduci aminte de cineva drag. Îl privesc și nu îmi vine să cred ce aud. . Nici nu stau să mă gândesc și îl îmbrățișez strâns.

- Mulțumesc , mulțumesc . Il eliberez și acesta îmi zâmbește amuzat. Nu ma gândesc la ce va urma, ci doar la gândul că voi putea învăța în locul în care a făcut-o și mama.

-Cu placere! Drumul de întoarcere a fost unul tăcut . Ajungem și înaintea mea vine nimeni altul decat Joseph, cu zâmbetul lui specific. Vine langă mine și îmi cuprinde mâna. 
Nici măcar nu apuc să protestez, căci în următorul moment Joseph se împrietenește cu pământul. Un Haedes nervos își face apariția și am înghețat .

-Măi, măi, dar ce priveliște minunată aveam aici! Păcat că eu nu mă dau în vânt după asemenea manifestări. Eu rămân șocată, în timp ce Lucifer zâmbește satisfăcut .

-Haedes, ai înnebunit ? Mă uit spre Joseph și pornesc îngrijorată spre el, însă o mână se încolacește în jurul taliei mele și sunt luată pe sus. Haedes, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci? Om al peșterilor ce ești! Lasă-mă jos! Acum!

-Taci Diana! Am acumulat o groază de nervi astăzi, așa că nu mă face să îi vărs pe tine. Vocea lui mă face să înghit în sec, și astfel, un Haedes scos din sărite, urcă scarile palatului cu mine atârnată de umărul său. Deschide ușa camere mele și mă trântește în pat.

- Am văzut că îți plac cravatele! Ce ai zice să facem un joc ? Îl văd cum își desface cu o singură mișcare cravata și înghit în sec . De data asta o pățesc .

-Tu o să mă distrezi aici și acum! În nici două secunde Haedes este lângă mine, iar eu lipită de marginea patului. Un material fin îmi acoperă ochii și în acel moment mi-am dat seama că sunt terminată.