Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 10

 
          Încă cu gândul la vorbele lui Haedes, nu observ cât de repede a trecut timpul. Fetele ar trebui să sosească. Mă ridic din pat, merg spre sifonier, de unde îmi iau o rochie  din mătase și o pereche de sandale albe . Părul îl aranjez într-un coc rebel, mă dau cu parfum și cobor. Spre surprinderea mea, prietenele mele stăteau de vorba cu cei trei demoni. Privirea îmi  pică  le Haedes și  corpul îmi  intră  în  alertă.  Trebuie să  stau departe de el cât  pot de mult.  Vestimentația  sa era una lejeră, tricoul sau visiniu mulându-se perfect pe corp, iar pantalonii stăteau așezați pe soldurile rebele.  Părul era așezat  într-un  mod rebel, în  timp ce o gropiță îi dansa pe pielea  alnba.  Acum, afirmația ''Ispita are cel mai frumos chip'', mi se pare adevărată
. Mă apropi de ei și observ că acesta îi zâmbea Melisei. Cum să nu faci asta? Melisa este minunată, glumeață și  cu un corp perfect.Pe când eu  întrec  pe oricine într-un  concurs de "cine poate avea cea mai roșie  față ",cu corpul de 1,60 și cu formele discutabile. . Ajung în dreptul lor , iar ochii lui Haedes mă fixează. Privirea lui mă arde și încep  să  mă simt încolțită. Melisa mă  îmbrătisează  puternic și  îi  mulțumesc  mintal.

       -Hei Di! Ma bucur să  te văd!  Deci, incotro mergem? Cu toate ''problemele'' am uitat sa ma gândesc la un loc. Sofia vine și mă îmbrățișează strâns, până când o tuse ne face să ne despărțim.

         -Ce este demonule? Nu ne-am mai văzut de mult! Vocea subțire a Sofiei răsuna în tot salonul, iritarea citindu-i-se în  glas.

        - Înțeleg, dar vrem să vedem împrejurimile. Deci.. Putem să plecam? Apropo, incotro ?  Unde să-i  duc? Gândește Diana. Bingo!

        -Vom merge la Cascada Îngerilor. Toti  au aprobat așa  că  am  pornit spre pădure. Cascada Angelică   era situată în inima pădurii, într-un loc ferit de privirile curioșilor.  Frumusețea și puritatea acesteia îți alungă orice gând , iar susurul apei este ca un cântec angelic pentru urechile oricui. Însă sunt și unele probleme. Animalele sacre nu permit oricui să înainteze spre cascadă. De asta îmi este cel mai teamă, deoarece eu trebuie să le conving . Gândurile  îmi  sunt risipite de Haedes care se apropia de mine.

         - Ce este ? Nici nu am terminat întrebarea, când  mâna  lui mi-o  cuprinde pe a mea într-o  strânsoare puternică, trimitându-mi fiori în întreg  corpul.

         -Ți-am spus  eu să imi vorbesti la pertuu cumva?  Trebuie să  vorbim! Mă încrunt și îl privesc nervoasă.

          -Ține-ți mâinile acasă   și  nu avem nimic de vorbit.  Spun printre dinți , iar acesta pleacă  privindu-mă impasibil. . Reușesc să-i  prind din urmă  pe ceilalți și  observ că  se distrau.

          - Ce este așa amuzant? Întreb curioasă.

          - Eric ne povestește o întâmplare amuzantă și nu ne-am putut abține din râs. Băiatul ăsta este cu adevarat un magnet de probleme. Îmi răspunde Sofia în timp ce își șterge lacrimile de râs. Drumul spre pădure a fost unul liniștit. Prietenele mele stăteau de vorbă cu Eric și Cristian, iar eu cu Haedes mergeam agale privind împrejurimile . Am intrat în pădure , iar cântecul păsărilor era de-a dreptul încântător. Totul arată extraordinar, copacii fiind înfloriți . Lumina se strecura printre crengi, conturând o imagine ce-ți tăia  respirația. O pasăre   zboară   spre mine, iar din instinct ridic mâna, ea așezându-se pe degetul.
meu. Ador animalele. Sunt atât de loiale și  frumoase . Ele nu îți vor răni sentimentele, nu te vor părăsi, ci din contră,  vor sta cu tine la bine și la greu.  Eu le iubesc, iar ele la randul lor îmi  împărtășesc  sentimentul.  Când am privit spre ceilalți am văzut că Haedes mă privea  . O imaginea cu el stând în mijlocul pădurii îmi apare în minte, el cu trupul său intimidant, reușind să  umple  orice loc cu prezența  sa , trup ce poate fi considerat o adevărată  încercare pentru orice pictor.   Ajungem în adâncul codrului, totul devenind din ce în ce mai liniștit. Susurul apei a început să se auda din ce în ce mai aproape, semn că ne apropiem. Inima mi se oprește  când  în fața noastră apare Raja, pantera sacră a  pădurii.  Blana neagra îi stralucea în lumina slaba, iar ochii aurii  ne priveau sfidători. Ghearele și coltii lui erau otravite , iar  legendele străvechi  spun că Raja a nimicit pe orice necunoscut care s-a apropiat de cascadă fără voia sa. Acesta stătea impunator pe o piatra măsurându-ne. Il văd pe Haedes cum îl sfidează pe Raja, îndreptându-se spre el.  Doar o secundă și Haedes este la pamant, prins de doua pantere. Colții lor erau înfipți în bratele lui, iar inima mea s-a facut mică. Haedes se lupta cu ele, arucându-le  de pe el. Îl vad cum cade într-un genunchi, otrava începând să-și facă efectul. Trebuia să-l avertizez.  Îl văd pe pazitor cum se apropie de el și înghit în sec. 

         -Raja! Strigătul meu a răsunat în toată pădurea.  

        -Oprește-te, este cu mine. .. Vrem doar să vedem cascada, după care o să plecăm. Te rog. Raja își întoarce  privirea și vine spre mine. 

       - Diana, știi foarte bine regulile. Este un demon și nu are ce căuta aici. . Vocea puternică a lui Raja m-a facut să îngheț, însă nu îl puteam lăsa să îl ucidă pe prinț .Și   plus de asta , îl iubesc pe Raja. O singură miscare și cei doi demoni  l-ar fi spintecat.

      -Raja, îmi este prieten. Lasă-ne să trecem. Voi plăti eu pentru greșeala lui și pentru cei doi. Vocea mea era serioasă și priveam spre Haedes. Dacă nu ajung la el o să devina mai rău. Cele doua pantere se întorc și se poziționează în fața lui, parcă știind ce voiam să fac.

     - Bine Diana, însă pentru demoni, prețul e scump. Trei picături din sângele tau. Ori asta, ori ei vor muri.  Rămân uimită și le privesc pe cele doua prietene ale mele care stăteau încremenite. Sângele unui înger era sacru. Dacă bei din el, devi de trei ori mai puternic, de asemenea vindecându-te. . Însă era un risc. Dacă nu îl luai cu voia îngerului, sângele se transfora în otravă. . Acesta era cel mai mare secret angelic. Melisa și Sofia mă priveau speriate, în timp ce Eric și Cristian își strângeau pumnii gata de luptă. 

       - Nu face asta. Odata ce îmi voi reveni o să .... Nu îl puteam lăsa nici pe Haedes și nici pe Raja să pățească ceva. La naiba.. Raja cu lecțiile lui.

       - Bine Raja, accept. Dar ne vei lăsa la cascadă și  nimeni nu va păți nimic. Încercam să par sigură pe mine, însă tot corpul îmi tremură. A aprobat și s-a apropiat de mine. I-am arătat încheietura ,iar el și-a înfipt colții în piele. O durere puternică mi-a străbătut întreg corpul . Raja și-a scos colții și a făcut o plecaciune , plecând cu cele două pantere în urma sa. Am fugit spre Haedes care stătea întins. Sângele îi pătase tricoul,  iar rănile erau deschise. Îl iau de mână și îl strâng puternic. Ce naiba să fac? O privesc pe Sofia și aceasta  vine spre noi.

       -Diana, are prea multă otravă. La naiba. Îl privesc și inima mea este gata să se oprească. Spun incatanția învățată  de la mama și sper că o să mă ajute. Eu nu sunt vindecatoare, dar..... Exemptul vindeo!  Două cuvinte și o lumină violet este tot ce se poate vedea în pădurea angelică.