Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 16

Acest capitol îi este dedicat lui seduce_si_distruge ! <3

Diana

Lupt cât de bine pot, ținând cont de faptul că nu am ținut o sabie în mână până acum. Sunt nebună, știu, însă nu îl puteam abandona pe Haedes. Îmi este foarte greu să îl vindec și să mă lupt în același timp. Îi parez lovitură după lovitură, însă într-un moment de neatenție, sabia îmi zboară din mână. Creatura se apropie de mine și frica a început să mă cuprindă. Priveam în stânga și în dreapta după ceva, însă nimic. A ridicat sabia, mă dau un pas în spate, iar în momentul următor capul îi era la picioarele mele. Șocată, întorc privirea. Lângă mine stătea Haedes cuprins de flăcări. Corpul său era plin de semne negre și arăta misterios, interzis și cel mai important, era puternic. Se apropie de mine și zâmbește arogant, probabil din cauza că eu îl privesc ca o nesimțită, așa că îmi întorc capul rușinată. Acesta mă trage la pieptul lui și flăcările sale mă înconjoară, în timp ce el mă strânge puternic în brațe. Mă simțeam foarte bine.

- Pot spune că arăți foarte interesant în costumul acesta! Îmi șoptește ușor la ureche și pielea mi se face de găină. . Ia spune, cum ai de gând să îmi mulțumești că te-am salvat? Rămân blocată.. Căldura lui devenea sufocantă, însă nu voiam să mă desprind de el. Dacă nu ai idei, te ajut eu..Am ăă..câteva.. Iar preferata mea este cea în care tu scapi de costumul ăsta păcătos...și.... Îi arunc o privire urâtă , el rămânând cu fraza în aer. Ce să fac? Dacă nu eram eu, acum era leșinat pe podea. . El să îmi mulțumească.

- Pardon? Să îți mulțumesc..eu? Dacă nu eram eu ,erai leșinat acum. Îl privesc urât ,iar el începe să râdă. Îmi încrucisez brațele, iar în acel moment , acesta mă ciupește de fund. Sar ca arsă și pun mâna pe locul care mă durea. Haedes începe să râdă mai tare și îmi vine să îl pocnesc.

- Draga mea, dacă te aștepți să îți mulțumesc ,o să stai ceva timp. Te-am salvat , deci suntem chit.

- Chit? Să o crezi tu DRAGULE. Eu te-am salvat de două ori, deci, să te aud. Îi zâmbesc învingătoare. El mă privește amuzat și îmi dă o șuviță de păr după ureche. Nu roși, nu roși, nu roși.....Îmi impun , însă degeaba. Obrajii mi se colorează și îmi blestem timiditatea cu toate cuvintele posibile.

- Diana, pentru azi suntem chit nu? Iar pentru că m-ai salvat atunci, îmi erai datoare. Te-am făcut să te simți bine în momentele noastre! Rânjește și încep să regret că l-am salvat. Nu se poate să trezesc tirianul ăla idiot și să-și facă treaba?

- Dă-mi drumul! Oprește flăcările și lasă-mă.... Nebun pervers ce ești! La ultimele cuvinte acesta începe să râdă zgomotos și mă ciupește iar de fund.Îl privesc urât și îmi strâng pumnul. Dacă îl pocnesc o să dispară flăcările?Vreau să fac ceva, însă mă ciupește iar....Nu mai face asta ! Nu apuc să mă mișc , căci spațiul dintre noi a dispărut, Haedes fiind doar la 2 cm de fața mea. My goodness! Îmi înghit vorbele și rămân blocată. Mă privea atât de intens , încât îmi venea să intru în pământ, iar corpul lui îmi trimitea atâta căldură, încât fruntea mea era plină sudoare. Dumnezeule ! Avea buzele așa de mari! Le priveam și mi-am umezit buzele. Am văzut cum Haedes s-a încordat și a făcut ochii mari. Ce s-ar întâmpla dacă le-aș săruta? Oare cum s-ar simți ?

- Deci, suntem chit? Încerc să spun ceva , însă gâtul îmi era uscat.

-Păi... Am încercat să spun ceva, însă nu puteam rosti niciun cuvânt. Acele buze păcătoase îmi făceau cu ochiul . Haedes se apropie ușor de mine spațiul dintre fețele noastre fiind periculos de mic..Închid ochii și inima mea era gata să iasă din piept. Văd că nu se întâmplă nimic și deschid ochii. Observ că el nu mai este, în urma sa rămânând doar o adiere plăcută .Ce Dumnezeu a fost asta? Îmi dau o palmă peste frunte și îmi mușc interiorul obrajilor. Ce naiba așteptam cu ochii închiși și cu buzele întredeschise?