Jocul Focului (În curs de editare)

Capitolul 64

MihaElla315

Uite si capitolul pe care ti-l dedic scumpo. Multumesc mult pentru sustinere! <3

Diana

Ii simt mana cum se aseaza pe crestetul meu . Mana calda si protectoare, care acum cateva saptamani ma tinea in brate. Chiar daca intre noi este o prapastie de netrecut, chiar daca mi-a luat inima si a spart-o ca pe un simplu pahar de cristal, tot sunt coplesita de atingerea lui. Chiar daca in fata mea sta cel mai crud demon, eu tot lumina i-o pot vedea. Tot zambetul si ochii abisali imi apar in minte la auzul numelui sau. Sunt prinsa intr-o lume in care ochii si mainile mele il cauta doar pe el. Sunt jalnica! Eu, un inger pur am incalcat principiile semenilor mei. O printesa care trebuia sa slujeasca principiile poporului sau, se scalda in placerea oferita de mainile cunoscatoare ale unui demon. Dau drumul aerului din plamani odata ce senzatia palmei sale dispare. Ma intorc cu spatele pentru a-mi pastra si ultima farama de mandrie. Nu vreau sa ma vada in starea asta jalnica. De ce am acceptat invitatia intr-un abis din care insasi lumina nu ma poate salva? Am facut lucruri de care nu sunt mandra, lucruri pe care le regret. Momentele cu el? Nu ma pot minti singura. Niciodata nu voi regreta ce am trait langa el, ce m-a facut sa simt, chiar daca prin asta ma condamnam singura. Sunetul usii ma face sa ma intorc si sa observ ca sunt singura. Haedes a plecat. Ma gandesc la vorbele sale si realizez ca va trebui sa vorbesc cu tatal meu. Mai sunt cateva zile pana la festival si nu m-am antrenat deloc. Poate cel mai bine ar fi sa ma intorc acasa pana atunci. Ii voi lua pe Alisia, Olia si Alexander cu mine. Ne vom antrena la palat, impreuna cu cele doua prietene ale mele. Asa poate ma voi linisti. Voi putea gasi raspunsuri la intrebarile mele. Imi strang pumnii si nu inteleg de ce am impresia ca gresesc? Ca plec de aici cand nu ar trebui? Trebuie sa stau putin departe de el. Asta imi va face bine, sunt sigura! Dupa aceasta ora voi merge la Lucifer si il voi ruga sa imi dea un aviz pentru noi. Voi discuta si cu cei trei si sper sa putem pleca mai repede. Simt ca ma sufoc, aerul fiind incarcat. Ma schimb si pornesc spre ultima ora. Aceasta a decurs bine, iar profesorul este interesant, in sensul ca mai mai avea putin si ne dadea foc cand a auzit ca niciunul nu si-a luat manual pana acum. Ma indrept cu pasi apasati spre biroul lui Lucifer, stergandu-mi imbracamintea de praful gasit pe banci. Respir si abia acum realizez ce aer sufocant este aici. Inghit in sec si nodul din gat refuza sa dispara, presiunea accentuindu-se. La naiba cu toate evenimentele si problemele mele. Ma asez pe o banca din curtea Universitatii si respir adanc. Inchid ochii si in minte imi apare chipul mamei. Cu ochii ei verzi si parul blond-argintiu. Par pe care il pieptam, il impleteam, il iubeam. Singurul lucru care imi lumina diminetile si zilele. Mama mea, regina Imperiului Angelic si fiica a poporului Fae, a fost stalpul ce a tinut ambele popoare in cumpana. Poporul ingerilor si cel al zanelor, numiti Fae. Mama mea, cea care a luptat pentru dragostea sa si pentru popoarele sale, cea care a castigat inimile ingerilor luptand alaturi de ei pe campurile de lupta. Povestile despre cum logodna lor nu a fost vazuta cu ochii buni, despre cum s-au intalnit la Cascada Angelica si cum dragostea lor a putut trece peste toate obstacolele, imi luminau copilaria. Rasetele si mirosul miilor de flori, pe care tatal meu i le aducea sotiei sale in fiecare seara, umpleau intregul palat. Ea era mama, sotie, prietena si regina. Sufletul poporului Fae o faceau o razboinica de neclintit, o luptatoare a carei dreptate era sacra. Mama si tata erau ca focul si apa. Mama, focul ce mocneste vesnic si tata, apa ce nu il lasa sa distruga totul in calea sa. Chiar si acum, cuvintele ei imi rasuna ca un ecou in minte '' Fiica mea, micuta mostenitoare a celor doua popoare. Draga mea fiica , al carui foc poate crea si purifica.Tu, cea care imblanzesti spiritul luptator Fae, in viitor vei conduce si atunci sunt sigura ca cele doua popoare vor fi unite. Fie ca focul ce mistuie in interiorul tau sa te calauzeasca scumpo si intr-o zi sa iti descoperi mostenirea.'' Atunci nu intelegeam ce vrea sa spuna, insa acum, cand scanteile focului meu imi spun povestile stravechi ale poporului Fae, cu siguranta am aflat la ce se referea. Sunt un suflet impartit, un suflet al carui foc Fae s-a unit cu esenta angelica, rezultand focul angelic. O putere ce zvacneste din natura, din tot ce ne inconjoara. Inchid ochii si realizez de ce comportamentul meu nu se compara cu cel al ingerilor, de ce infatisarea mea rupe limitele angelice si de ce inca din copilarie ma simteam in largul meu in natura, inconjurata de padure. De ce cand tin o sabie in mana, sufletul imi dicteaza sa lupt. Asta-i hilar. Sunt un fel de anomalie. Zambesc si imi inlatur lacrimile din ochi. Intr-o zi voi fi ca mama, stiu asta! Ma ridic de pe banca si pornesc spre biroul lui Lucifer! Ajung in fata incaperii, insa vocile din aceasta imi atrag atentia.